1. [MDA2] ciucort sn [At: POMPILIU, B. 1007 / Pl: ~uri / E: ns cf mg csuport] (Îrg) Ulcior căruia i s-a spart gura spre a se întrebuința la fiert apă, lenjerie.
2. [DAR] ciucort, ciucorturi, s.n. (reg.) ulcior ciublit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL