1. [DEX '09] CIUCIURE, ciuciuri, s. m. Plantă erbacee acoperită cu peri moi, cu flori violete sau albastre (Campanula glomerata). – Et. nec.
2. [MDA2] ciuciure sm [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~ri / E: nct] (Reg) Planta erbacee Campanula glomerata, acoperită cu peri moi, cu flori violete sau albastre, îngrămădite la vârful tulpinei.
3. [CADE] CIUCIURE sm. 🌿 Plantă ierboasă, acoperită cu peri moi suri, cu flori violete sau albastre (Campanula glomerata) (🖼 1228) [ung. csucsor].
4. [DLRM] CIUCIURE, ciuciuri, s. m. Plantă erbacee acoperită cu peri moi, cu flori violete sau albastre (Campanula glomerata).
5. [DEX '09] CIUCIUR, ciuciure, s. n. (Rar) Uluc, jgheab pe care curge apa la un izvor, la o fântână. – Probabil formație onomatopeică.
6. [MDA2] ciucior sn vz ciuciur
7. [MDA2] ciuciur sn [At: CONV. LIT. XLIV, 1003 / V: ciucior / A: ciuciur / Pl: ~e / E: ns Cf bg чучуль] (Reg) 1 Jgheab pe care curge apa la un izvor, la o fântână Si: (reg) ciuciurău. 2 Țeavă de scurgere. 3 Buză a ibricului sau a altui vas.
8. [CADE] CIUCIUR sbst. Ulucul, jgheabul pe care se scurge apa dintr’un izvor: luau apă în gură din bote și, făcînd gura ~, se clăteau pe mîini (D.-ZAMF.) [bg.].
9. [CADE] CIUCIUREU (pl. -rec) sn. Bucov. (LIUB.) = CIUCIUR.
10. [Scriban] cĭucĭúr n., pl. urĭ și e (bg. čučur, izvor, canelă, čučurkam, curg încet, mă scurg, čurkam, curg țîrîit, čurulikam, țîrîĭ, ciripesc; ung. csücs, cĭucĭur; toate imit., ca și rom. cĭuruĭ, țîrîĭ ș. a. Bern 1, 131). Botu unuĭ ibric, uneĭ cănĭ. Canal de lemn pin care se scurge apa curgînd pin aer. – În Olt. țuțur.
11. [DOOM 3] ciuciure (plantă) s. m., art. ciuciurele; pl. ciuciuri
12. [DOOM 2] ciuciure (plantă) s. m., art. ciuciurele; pl. ciuciuri
13. [DOOM 3] ciuciur (jgheab) (rar) s. n., pl. ciuciure
14. [DOOM 2] ciuciur (jgheab) (rar) s. n., pl. ciuciure
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL