1. [MDA2] ciuciui vi [At: NOVACOVICIU, C. B. 19 / Pzi: ~iesc / E: nct] (Reg) A șușoti.
2. [DER] ciuciui (-uesc, -it), vb. – A șopti, a șușoti. Creație expresivă, cf. sl. čučati (Berneker 161), sp. chuchear, și șoșoi, șușui. – Der. ciuciur, s. n. (izvor, șuvoi), cf. bg. čučur „canal de scurgere, țeavă de canalizare a apei” (Scriban, Conv. lit., XLIV, 1003); ciuciurău, s. n. (corn mic).
3. [DAR] ciuciui, ciuciuiesc, vb. IV refl. (reg.) a vorbi încet unul la urechea altuia.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL