1. [DRAM 2021] cităí, cităiesc, v.t. (reg.) A face pe cineva să tacă, să se liniștească: „Cânele prinde a lătra cătă Fata Pădurii. Io am cităit câinele” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 98). – Din cit + suf. -ăi.
2. [DRAM 2015] cităi, cităiesc, vb. tranz. – (reg.) A face pe cineva să tacă, să se liniștească (Breb, Călinești): „Cânele prinde a lătra cătă Fata Pădurii. Io am cităit câinele” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 98; Mara). – Din cit + suf. -ăi.
3. [DRAM] cităi, -esc, vb. tranz. – A face pe cineva să tacă, să se liniștească (Breb, Călinești). – Din cit + -ăi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL