1. [DEX '09] CITADIN, -Ă, citadini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Orășenesc. 2. S. m. și f. Orășean. – Din fr. citadin, it. cittadino.
2. [MDA2] citadin, ~ă [At: ALAS 14 II 1937, 5/1 / Pl: ~i, ~e / E: fr citadin, it cittadino] (Liv) 1 a Orășenesc. 2-3 smf, a (Persoană) care locuiește în oraș Si: orășean.
3. [DEX '98] CITADIN, -Ă, citadini, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) 1. Adj. Orășenesc. 2. S. m. și f. Orășean. – Din fr. citadin, it. cittadino.
4. [DLRLC] CITADIN, -Ă, citadini, -e, adj. (Franțuzism) De oraș. al orașului, orășenesc. ♦ (Substantivat) Persoană care locuiește în oraș; orășean.
5. [DLRM] CITADIN, -Ă, citadini, -e, adj. (Franțuzism) Orășenesc. ♦ (Substantivat) Orășean. – Fr. citadin (<it.).
6. [DN] CITADIN, -Ă adj. De oraș, al orașului, orășenesc. // s.m. și f. Locuitor al unui oraș; orășean. [< it. cittadino].
7. [MDN '00] CITADIN, -Ă I. adj. de oraș, orășenesc. II. s. m. f. locuitor al unui oraș; orășean. (< fr. citadin, it. cittadino)
8. [DOOM 3] citadin adj. m., s. m., pl. citadini; adj. f., s. f. citadină, pl. citadine
9. [DOOM 2] citadin adj. m., s. m., pl. citadini; adj. f., s. f. citadină, pl. citadine
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL