1. [MDA2] cisluit2, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 2441 / Pl: ~iți, ~e / E: cislui] (Înv; d. bir) Stabilit.
2. [MDA2] cisluit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: cislui] (Înv) 1-7 Cisluială (1-7).
3. [DEX '09] CISLUI1, cisluiesc, vb. IV. (Înv. și reg.) 1. Intranz. A se sfătui, a discuta; a pune la cale. 2. Tranz. A acuza, a învinovăți. – Cislă + suf. -ui.[1]
4. [MDA2] cislui [At: (a. 1745-1746) IORGA, S. D. VI, 44 / Pzi: ~iesc / E: cislă + -ui] (Înv) 1 vt A stabili pentru fiecare membru al unei comunități, partea de impozit care îi revine. 2-3 vt A taxa prin cislă (7, 8). 4 vt A pune ceva în sarcina cuiva. 5 vt A învinui pe cineva. 6 vi A sta la taclale. 7 vi A se sfătui.
5. [CADE] CISLUI (-uesc) I. vb. tr. 1 ‡ A face repartiția dărilor, ciulei: la primărie cisluiau pe prispă cîțiva consilieri (VLAH.) ¶ 2 Ⓕ A împovăra, a pune în spinarea cuiva, a învinovăți: ce-l mai cisluiți atîta pe bietul catihet? parcă numai el e de aceia? (CRG.). II. vb. intr. Mold. 1 A se sfătui, a face cislă: cei mai bătrîni cisluesc în crîșmă dinaintea unui pahar de rachiu (ȘEZ.) ¶ 2 Ⓕ A pune la cale: nu știu ce bichirea și cisluia prin prejurul căruței (CRG.).
6. [DEX '98] CISLUI, cisluiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A se sfătui, a discuta; a pune la cale. 2.Tranz. A acuza, a învinovăți. – Cislă + suf. -ui.
7. [DLRLC] CISLUI, cisluiesc, vb. IV. (Mold., popular) 1. Intranz. A sta de vorbă, a ține sfat, a se sfătui, a pune la cale, a plănui. La primărie, cisluiau, pe prispă, cîțiva consilieri și notarul. VLAHUȚĂ, O. AL. II 193. Moș Nichifor stătuse în loc și nu știu ce bichirea și cisluia primprejurul căruței. CREANGĂ, P. 123. ◊ (Poetic) Stoluri de vrăbii prinseră a cislui prin sălcii, la marginea apei. SADOVEANU, O. I 29. 2. Tranz. A acuza, a învinovăți. Ia tăceți, bre, răspunse Zaharia; banu-i ochiul dracului, s-a mintuit vorba!... Ce-l mai cisluiți atîta pe bietul catihet? CREANGĂ, A. 115.
8. [DLRM] CISLUI, cisluiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A se sfătui, a pune la cale. 2. Tranz. A acuza, a învinovăți. – Din cislă.
9. [Șăineanu, ed. VI] cisluì v. 1. a taxa dările; 2. Mold. a se consfătui (vorbind de țărani); 3. fig. a pune la cale: nu știu ce cisluia prin prejurul căruței CR.
10. [Scriban] cisluĭésc v. tr. (vsl. čislití, a număra; rus. čislitĭ. V. cislă). Vechĭ. Hotărăsc ce are de plătit ca bir, taxez. Împart, repartizez: a cislui o sumă. Fig.. Sfătuĭesc, învăț, bat capu. Azĭ. Staŭ la taĭfas, mă sfătuĭesc: babele cisluĭaŭ ceva.
11. [DOOM 3] cislui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cisluiesc, 3 sg. cisluiește, imperf. 1 cisluiam; conj. prez. 1 sg. să cisluiesc, 3 să cisluiască
12. [DOOM 2] cislui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cisluiesc, imperf. 3 sg. cisluia; conj. prez. 3 să cisluiască
13. [IVO-III] cisluesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL