1. [MDA2] ciritiș sn [At: MARIAN, O. I, 1 / Pl: ~uri / E: ceretei] 1-2 Ciritei (1-2).
2. [CADE] CIRITIȘ (pl. -ișuri) sn. Mold. = CIRITEL: luncile și pometele, ~urile și tufișurile (MAR.).
3. [Șăineanu, ed. VI] ciritiș n. pădure de ceri, tufărie.
4. [Scriban] ciritéĭ și (vechĭ) ceretéĭ n., pl. urĭ și eĭe (V. ciritel). Secĭ, desiș, tufăriș. – În nord și ciritiș. V. rădĭ și sihlă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL