1. [Șăineanu, ed. VI] ciritei m. pl. tufiș (lit. tufă de ceri): printre ciritei de brad CR. [V. cer, arbore].
2. [Scriban] ciritéĭ și (vechĭ) ceretéĭ n., pl. urĭ și eĭe (V. ciritel). Secĭ, desiș, tufăriș. – În nord și ciritiș. V. rădĭ și sihlă.
3. [DEX '09] CIRITEL, ciritei, s. m. (Reg.) Tufiș de copăcei; (la pl.) copăcei care formează un desiș (în pădure). – Et. nec.
4. [MDA2] ceretel sm vz ciritel
5. [MDA2] ceritei sm, sn vz ciritel
6. [MDA2] ceritel sm vz ciritel
7. [MDA2] ciritel sm, sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I / V: (reg) ceretei, ceret~, ceritei, ~cer~, ~ei, ~retei, ciritis / Pl: ~ (m), ~eie (n) / E: ucr (o)черет] (Mol) 1 (Îf ~ei) Tufiș. 2 (Lpl; îf ceretei) Copăcei din desișul pădurilor Si: ciritiș (2). 3 (Lpl; îaf) Pomișori mici și spinoși. 4 (Spc; lpl; îf ciritei) Măceși pitici. 5 (Mpl; îf cirit~, ceri~) Desiș. 6 (Buc; spc) Arbore cu coroană bogată. 7 Arbust. 8 (Bot; Buc) Cununiță (Spiraea ulmifolia).
8. [CADE] CERETEL = CIRITEL.
9. [CADE] CIRETEL – CIRITEL.
10. [CADE] CIRITEL sm.,mai adesea CIRITEI pl. Mold. Bucov. 🌳 Tufiș de copăcei: ne încurcăm printre ciritei de brad (CRG.); Sub cel ciritel uscat, Nici n’a nins, nici n’a plouat (VOR.) [rut. čeret „tufiș de papură”].
11. [CADE] CIRITIȘ (pl. -ișuri) sn. Mold. = CIRITEL: luncile și pometele, ~urile și tufișurile (MAR.).
12. [DLRLC] CIRETEL s. m. v. ciritel.
13. [DLRLC] CIRITEL, ciritei, s. m. (Mai ales la pl.) 1. Tufiș de copăcei. Ne încurcăm printre ciritei de brad. CREANGĂ, A. 30. Mă lăsai pe plai de-o parte... Sub frunziș de ciritei, Unde trec turme de miei. ALECSANDRI, P. P. 257. Frunză verde stejărel, Ici în vale-n ciritel S-a ivit un voinicel. ȘEZ. I 10. 2. Arbust mic din familia rozaceelor (Spiraea ulmifolia); cununiță. Și mi se juca Sub un ciritel Un mic iepurel. MARIAN, S. 235. – Variantă: ciretel (SBIERA, P. 10) s. m.
14. [DLRM] CIRITEL, ciritei, s. m. 1. Tufiș de copăcei. 2. Arbust mic din familia rozaceelor (Spiraea ulmifolia) ; cununiță. – Din ceret (puțin folosit, <cer) + suf. -el.
15. [Scriban] ciritél m., pl. eĭ (cp. cu ceret și cu ung. cserje, tufă). Nord. Tufă, tufiș.
16. [DOOM 3] ciritel (reg.) s. m., pl. ciritei, art. ciriteii
17. [DOOM 2] ciritel (reg.) s. m., pl. ciritei, art. ciriteii
18. [DER] ciritei s. m. – Tufiș, desiș, teren despădurit. – Var. ceretei, ceretel. Rut. (o)čeret „stufăriș” (Skok 64; DAR). Nu este probabilă ipoteza lui Cihac, II, 491, bazată pe mag. cserje, de la cser „stejar”. – Der. citirișcă, s. f. (tufiș), cu metateză (DAR).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL