1. [DEX '09] CIRENAIC, -Ă, cirenaici. -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Școala cirenaică = curent filosofic din Grecia antică ce preconiza cultivarea plăcerilor drept scop al vieții. 2. S. m. Adept al școlii cirenaice. [Pr.: -na-ic] – Din fr. cyrénaïque.
2. [MDA2] cirenaic, ~ă [At: DEX2 / P: ~na-ic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr cyrénaïque] 1 a (Îs) Școală ~ Curent filozofic din Grecia antică ce susținea că scopul esențial al vieții ar fi cultivarea rațională a plăcerilor. 2 sm Adept al școlii cirenaice (1).
3. [DEX '98] CIRENAIC, -Ă, cirenaici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Școala cirenaică = curent filozofic din Grecia antică ce susținea că scopul esențial al vieții ar fi cultivarea rațională a plăcerilor. 2. S. m. Adept al școlii cirenaice. [Pr.: -na-ic] – Din fr. cyrénaïque.
4. [DN] CIRENAIC, -Ă adj. Școală cirenaică = școală filozofică întemeiată de Aristip la Cirene, ai cărei adepți proclamau ca scop al vieții obținerea unui maximum de plăceri. // s.m. Adept al acestei școli. [Pron. -na-ic. / < fr. cyrénaïque < Cyrene – colonie grecească din Africa de nord].
5. [MDN '00] CIRENAIC, -Ă I. adj. școală ~ă = școală filozofică întemeiată de Aristip din Cirene, care proclama ca scop al vieții obținerea unui maximum de plăceri. II. s. m. pl. adepți ai școlii cirenaice. (< fr. cyrénaïque)
6. [DOOM 3] !cirenaic (desp. -na-ic) adj. m., s. m., pl. cirenaici; adj. f. cirenaică (teză ~), pl. cirenaice
7. [DOOM 2] cirenaic (-na-ic) s. m., pl. cirenaici
8. [DE] CIRENÁICII (< fr., lat.) s. m. pl. Adepții școlii filozofice socratice din Grecia antică (școala Cirenaică); întemeiată de Aristip din Cirene în sec. 4 î. Hr., care preconiza, în planul etic, cultivarea rațională a plăcerilor (hedonismul) drept scop al vieții.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL