1. [MDA2] circumvalațiune sf [At: GHICA, S, 563 / Pl: ~ni / E: ns cf fr circonvallation, lat circumvallare] Întăritură (provizorie) făcută în jurul unui oraș, al unei tabere.
2. [DLRLC] CIRCUMVALAȚIUNE, circumvalațiuni, s. f. Întăritură (provizorie) făcută împrejurul unui oraș, unei tabere etc. Domnul inginer este invitat să continue traseul înainte pînă la obor, ca să se completeze o linie de circumvalațiune împrejurul orașului. GHICA, S. 563. – Pronunțat: -ți-u-.
3. [DLRM] CIRCUMVALAȚIUNE, circumvalațiuni, s. f. Întăritură (provizorie) făcută împrejurul unui oraș, al unei tabere etc. [Pr. : -ți-u-] – După fr. circonvallation.
4. [DN] CIRCUMVALAȚIUNE s.f. v. circumvalație.
5. [MDN '00] CIRCUMVALAȚIUNE s. f. 1. întăritură împrejurul unei cetăți, a unei tabere etc. 2. șosea de ocolire a unui oraș sau a altui centru aglomerat. (< fr. circonvallation)
6. [Scriban] *circumvalațiúne f. (lat. circumvallátio, -ónis, d. circum-vallare, a încunjura cu val, cu șanț). Fort. Șanțurĭ și ridicăturĭ de pămînt făcute p. asediŭ. V. contravalațiune, tranșeĭe.
7. [DN] CIRCUMVALAȚIE s.f. 1. Ansamblu de fortificații executat de asediatorul unei cetăți, unui oraș etc. contra vreunui atac dinafară. 2. Șosea de ocolire a unui oraș sau a altui centru aglomerat. [Gen. -iei, var. circumvalațiune s.f. / < lat. circumvallare – a înconjura cu fortificații, cf. fr. circonvallation].[1]
8. [DOOM 3] circumvalațiune (fortificație; șosea de centură) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. circumvalațiunii; pl. circumvalațiuni
9. [DOOM 2] circumvalațiune (fortificație, șosea de centură) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. circumvalațiunii; pl. circumvalațiuni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL