1. [DEX '09] CIRCUMSCRIE, circumscriu, vb. III. Tranz. 1. A delimita o problemă, un lucru etc., a restrânge la un anumit cadru. 2. A trasa un cerc care să treacă prin toate vârfurile unui poligon; a construi un poligon cu toate laturile tangente la un cerc. – Din lat. circumscribere (după scrie).
2. [MDA2] circumscrie vt [At: TRIGON. DR. 101 / V: cercuscrie, ~coru~, ~cons~ / Pzi: ~riu / E: ns cf lat circumscribere] 1 (Gmt) A trasa un cerc care să treacă prin toate vârfurile unui poligon. 2 (Gmt) A construi un poligon cu toate laturile tangente la un cerc. 3 (Pex) A mărgini, de jur-împrejur, un teren. 4 (Pex) A pune hotarele unui teren. 5 (Pan) A limita (o epocă). 6 (Îvr; jur) A include. 7-8 (Pex) A delimita o problemă, un lucru etc. 9 (Pex) A restrânge la un anumit cadru. 10 (Pex) A parafraza.
3. [CADE] * CIRCUMSCRIE (-scriu) vb. tr. 1 A mărgini, a pune un hotar ¶ 2 📐 ~ un poligon la o circumferență, a desena un poligon ale cărui toate laturile să fie tangente la această circumferență [lat. + fr.].
4. [DLRLC] CIRCUMSCRIE, circumscriu, vb. III. Tranz. 1. A delimita, a mărgini prin anumite limite, a restrînge la un anumit cadru o problemă, un lucru etc. A circumscrie tratarea unui subiect. 2. (Geom.) A descrie o figură în jurul alteia atingînd limitele acesteia din urmă potrivit unor indicații date. A circumscrie un cerc unui triunghi.
5. [DLRM] CIRCUMSCRIE, circumscriu, vb. III. Tranz. A delimita o problemă, un lucru etc., a restrînge la un anumit cadru. ♦ (Geom.) A descrie o figură în jurul alteia, atingînd limitele acesteia din urmă. A circumcrie un cerc unui triunghi. – Lat. lit. circumscribere (după scrie).
6. [DN] CIRCUMSCRIE vb. III. tr. 1. A cuprinde, a încadra, a delimita între anumite margini, limite. 2. A face o figură în jurul altei figuri, atingînd-o la margini. [P.i. circumscriu. / după lat. circumscribere < circum – împrejur, scribere – a scrie, cf. fr. circonscrire].
7. [MDN '00] CIRCUMSCRIE vb. tr. 1. a construi o figură geometrică circumscrisă. 2. a delimita, a încadra între anumite limite; a demarca. (după lat. circumscribere)
8. [Șăineanu, ed. VI] circumscrie v. 1. a da limite; 2. Geom. a desena o figură în jurul alteia.
9. [MDA2] cercuscrie v vz circumscrie
10. [MDA2] circonscrie vt vz circumscrie
11. [MDA2] circoruscrie v vz circumscrie
12. [Scriban] *circumscríŭ, -ís, a -íe v. tr. (circum- și scriŭ; lat. circumscribere). Închid în limite. Geom. Trag o figură împrejuru alteĭ figurĭ atingînd-o: a circumscrie un exagon unuĭ cerc.
13. [DOOM 3] circumscrie (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. circumscriu, 2 sg. circumscrii, 3 sg. circumscrie, 1 pl. circumscriem, 2 pl. circumscrieți, perf. s. 1 sg. circumscrisei, 3 pl. circumscriserăm, m.m.c.p. 1 pl. circumscriseserăm; conj. prez. 1 sg. să circumscriu, 3 să circumscrie; ger. circumscriind (desp. -scri-ind); part. circumscris
14. [DOOM 2] circumscrie (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. circumscriu, 2 sg. circumscrii, 1 pl. circumscriem, 2 pl. circumscrieți; conj. prez. 3 să circumscrie; imper. 2 pl. circumscrieți; ger. circumscriind (-scri-ind); part. circumscris
15. [IVO-III] circumscriu, -scrii 2, -scriem 1 pl.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL