1. [DEX '09] CIRCUMLOCUȚIE, circumlocuții, s. f. (Rar) Perifrază. – Din lat. circumlocutio, fr. circonlocution.
2. [MDA2] circumlocuție sf [At: DA ms / V: ~com~, ~conl~, ~conlocuțiune, ~țiune / Pl: ~ii / E: ns cf lat circumlocutio, fr circonlocution] (Liv) Perifrază.
3. [DEX '98] CIRCUMLOCUȚIE, circumlocuții, s. f. (Livr.) Perifrază. – Din lat. circumlocutio, fr. circonlocution.
4. [DLRLC] CIRCUMLOCUȚIE, circumlocuții, s. f. Perifrază, șir de cuvinte folosit pentru a exprima pe ocolite o idee care poate fi redată direct, mai concis. – Pronunțat; -ți-e. – Variantă: circumlocuțiune s. f.
5. [DLRM] CIRCUMLOCUȚIE, ircumlocuții, s. f. Perifrază, sir de cuvinte folosit pentru a exprima pe ocolite o idee care ar putea fi redată direct. – Fr. circonlocution (lat. lit. circumlocutio, -onis).
6. [DN] CIRCUMLOCUȚIE s.f. Expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază. [Gen. -iei, var. circumlocuțiune s.f. / < lat. circumlocutio < circum – împrejur, loqui – a vorbi, cf. fr. circonlocution].
7. [MDN '00] CIRCUMLOCUȚIE s. f. expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază. (< fr. circonlocution, lat. circumlocutio)
8. [MDA2] circomlocuție sf vz circumlocuție
9. [MDA2] circonlocuție sf vz circumlocuție
10. [MDA2] circonlocuțiune sf vz circumlocuție
11. [MDA2] circumlocuțiune sf vz circumlocuție
12. [CADE] * CIRCUMLOCUȚIUNE sf. 📖 Perifrază, mai multe cuvinte întrebuințate pentru a exprima prin înconjur o idee ce s’ar putea reda prin mai puține cuvinte [lat.].
13. [DLRLC] CIRCUMLOCUȚIUNE s. f. v. circumlocuție.
14. [DN] CIRCUMLOCUȚIUNE s.f. v. circumlocuție.
15. [Șăineanu, ed. VI] circumlocuți(un)e f. ocol de vorbe, perifrază: autorul naturei (adică Dumnezeu).
16. [Scriban] *circumlocuțiúne f. (lat. circum-locútio, -ónis). Ocol de vorbă, perifrază, ca: zeamă de strugurĭ îld. must orĭ vin.
17. [DOOM 3] circumlocuție (desp. -ți-e) (rar) s. f., art. circumlocuția (desp. -ți-a), g.-d. art. circumlocuției; pl. circumlocuții, art. circumlocuțiile (desp. -ți-i-)
18. [DOOM 2] circumlocuție (-ți-e) (rar) s. f., art. circumlocuția (-ți-a), g.-d. art. circumlocuției; pl. circumlocuții, art. circumlocuțiile (-ți-i-)
19. [DTL] CIRCUMLOCUȚIE (CIRCUMLOCUȚIUNE) s. f., livr. (< lat. circumlocutio < circum „jmprejur” + loqui „a vorbi”, cf. fr. circumlocution): v. perifrază.
20. [DFS] circumlocuțiune (lat. circum „în jurul” + loqui „a vorbi”), sin. pronominale (Dumarsais), sin. perifrază (Larousse, Morier, Lausberg) (I).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL