Definiție și ce înseamnă circumciziune

1. [DEX '09] CIRCUMCIZIUNE s. f. v. circumcizie.

2. [CADE] * CIRCUMCIZIUNE sf. Tăiere împrejur [lat.].

3. [DN] CIRCUMCIZIUNE s.f. v. circumcizie.

4. [Șăineanu, ed. VI] circumcizi(un)e f. ceremonie religioasă la Evrei și la Mahomedani: tăiere împrejur.

5. [Scriban] *circumciziúne f. (lat. circumcisio, -ónis). Tăĭere împrejur. (Se zice despre o anumită operațiune pe care o execută hahamiĭ și hogiĭ asupra pruncilor. E un fel de botez al lor. E și o sărbătoare creștinească la 1 Ĭanuariŭ, cînd Iisus Hristos a primit numele). – Și -ízie.

6. [DEX '09] CIRCUMCIZIE, circumcizii, s. f. Ritual religios la unele popoare orientale care constă în suprimarea prepuțului înainte de căsătorie, la pubertate sau imediat după naștere. [Var.: circumciziune s. f.] – Din lat. circumcisio.

7. [MDA2] circumcisiune sf vz circumcizie

8. [MDA2] circumcizie sf [At: RALEA, E. O. 57 / V: ~isiune / Pl: ~ii / E: lat circumcisio] 1 Act ritual practicat de unele popoare orientale, care constă în tăierea prepuțului de jur-împrejur. 2 (Rel) Tăiere împrejur, ca sărbătoare a bisericii creștine, la 1 ianuarie.

9. [DEX '98] CIRCUMCIZIE, circumcizii, s. f. Tăiere rituală a prepuțului de jur împrejur, practicată de unele popoare orientale. [Var.: circumciziune s. f.] – Din lat. circumcisio.[1]

10. [DN] CIRCUMCIZIE s.f. Tăiere împrejur a prepuțului (care face parte din ritul unor religii). [Gen. -iei, var. circumciziune s.f. / < lat. circumcisio].

11. [MDN '00] CIRCUMCIZIE s. f. tăiere împrejur a prepuțului (în ritul unor religii). (< lat. circumcisio)

12. [DOOM 3] circumcizie (desp. -zi-e) s. f., art. circumcizia (desp. -zi-a), g.-d. art. circumciziei; pl. circumcizii, art. circumciziile (desp. -zi-i-)

13. [DOOM 2] circumcizie (-zi-e) s. f., art. circumcizia (-zi-a), g.-d. art. circumciziei; pl. circumcizii, art. circumciziile (-zi-i-)

14. [DE] CIRCUMCÍZIE (CIRCUMCIZIÚNE) (< lat. circumcisio) s. f. 1. Ritual religios obligatoriu de sacrificiu și inițiere, constînd în tăierea împrejur a prepuțului, simbolizînd omagiul omului față de divinitate. La evrei, c. e îndeplinită la copiii de sex bărbătesc în a opta zi de la naștere, atunci dîndu-li-se și numele. 2. Excizie totală sau parțială a prepuțului utilizată în tratamentul fimozei; postectomie.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro