1. [MDA2] circulare sf [At: MAIORESCU, D. I 17 / Pl: ~lări / E: circula] Circulație (1-9).
2. [DEX '09] CIRCULA, circul, vb. I. Intranz. 1. A fi în mișcare, a se deplasa; a umbla. ♦ (Despre vehicule) A se deplasa regulat, organizat (pe un traseu anumit și la anumite ore). 2. (Despre lichide, gaze) A fi în mișcare neîntreruptă (revenind mereu la punctul de plecare). 3. (Despre idei, știri, zvonuri etc.) A se transmite de la unul la altul, a se răspândi. 4. A folosi în mod curent; a avea valoare. Moneda aceasta nu mai circulă. – Din fr. circuler, lat. circulari.
3. [DEX '09] CIRCULAR, -Ă, circulari, -e, adj., s. f. 1. Adj. În formă de cerc; care descrie un cerc. ◊ Fierăstrău circular (și substantivat, n.) = fierăstrău mecanic cu pânza în forma unui disc dințat, care taie învârtindu-se în jurul propriului ax. ♦ (Adverbial) De jur-împrejur. 2. Adj., s. f. (Dispoziție, directivă, ordin de serviciu) care a fost trimis în scris de un organ administrativ unei organizații sau unor angajați aflați în subordinea sa. – Din fr. circulaire.
4. [MDA2] cerculariu sn vz circulară
5. [MDA2] circula [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 336/21 / Pzi: circul / E: ns cf lat circulo, -are] 1 vi A fi în mișcare. 2-3 vtr (Înv; d. aer) A (se) schimba. 4 vr (D. vehicule) A se deplasa regulat, organizat (pe un traseu anumit și la anumite ore). 5 vi (D. lichide, gaze) A fi în mișcare neîntreruptă (revenind mereu la punctul de plecare). 6 vt (D. bani) A întrebuința în mod curent. 7-8 vtr (D. idei, știri, zvonuri etc.) A (se) răspândi. 9 vi (D. cuvinte, expresii etc.) A fi întrebuințat. 10-11 vtr (Ecn; jur; d. bunuri, drepturi, mărfuri, bani etc.) A trece (sau a fi transmis) de la un proprietar (sau posesor) la altul.
6. [MDA2] circular, ~ă [At: GHICA, S. 536 / V: ~ă, (reg) cerculariu, (înv) ~iu, ~ie / Pl: ~i, ~e / E: ns cf fr circulaire] 1 a Care are forma unui cerc. 2 a Care descrie un cerc. 3 av De jur împrejur. 4-5 snf, a (Dispoziție, directivă, ordin de serviciu) care a fost trimis în scris, pentru a fi aplicat de cei în subordine. 6-7 sn, a (Șîs ferăstrău ~) (Ferăstrău mecanic cu pânza în forma unui disc zimțat) care taie prin învârtire în jurul propriului ax. 8 a (Înv; îs) Aparat ~ Aparat circulator (3).
7. [MDA2] circulară sf vz circular
8. [MDA2] circulariu, ~ie snf, a vz circular
9. [MDA2] țărcurar[1] sn vz circular
10. [MDA2] țircula[1] v vz circula
11. [MDA2] țircular[1], ~ă a, sn vz circular
12. [CADE] * CIRCULA (-cul, -culez) vb. intr. 1 A umbla încoace și încolo pe o stradă, pe un drum ¶ 2 A merge mai departe, a nu sta locului: circulați! ¶ 3 A curge într’una reînnoindu-se mereu (vorb. de sîngele din corp, de lichide sau de gaze) ¶ 4 A trece din mînă în mînă (vorb. de bani) ¶ 5 A se răspîndi, a umbla din gură în gură: circulă zvonul [fr.].
13. [CADE] * CIRCULAR adj. 1 În formă de cerc, rotund ¶ 2 🌿 Frunză circulară, a cărei formă se apropie de a unui cerc (🖼 1211) ¶ 3 Care descrie un cerc: mișcare ~ă [fr.].
14. [CADE] * CIRCULARĂ (pl. -ări) sf. ⚚ Scrisoare, cu același conținut, adresată mai multor persoane deodată, de către o administrație publică sau de o casă de comerț [fr.].
15. [DEX '98] CIRCULA, circul, vb. I. Intranz. 1. A fi în mișcare, a se deplasa; a umbla. ♦ (Despre vehicule) A se deplasa regulat, organizat (pe un traseu anumit și la anumite ore). 2. (Despre lichide, gaze) A fi în mișcare neîntreruptă (revenind mereu la punctul de plecare). 3. (Despre idei, știri, zvonuri etc.) A se transmite de la unul la altul, a se răspândi. 4. A întrebuința în mod curent; a avea valoare. Moneda aceasta nu mai circulă. – Din fr. circuler, lat. circulari.
16. [DEX '98] CIRCULAR, -Ă, circulari, -e, adj., s. f. 1. Adj. În formă de cerc; care descrie un cerc. ◊ Ferăstrău circular (și substantivat, n.) = ferăstrău mecanic cu pânza în forma unui disc dințat, care taie învârtindu-se în jurul propriului ax. ♦ (Adverbial) De jur împrejur. 2. Adj., s. f. (Dispoziție, directivă, ordin de serviciu) care a fost trimis în scris, pentru a fi aplicat de cei în subordine. – Din fr. circulaire.
17. [DLRLC] CIRCULA, circul, vb. I. Intranz. 1. (Despre ființe sau vehicule) A fi în mișcare, a se deplasa, a străbate un spațiu; a umbla. Circulă numai pe jos. ▭ Numai chelnerii circulau corecți. C. PETRESCU, Î. II 193. ◊ (La imperativ, cuvînt de ordine într-o îngrămădire de oameni) Circulați, tovarăși! ♦ A pleca și a veni regulat, organizat, periodic, de la un loc la altul. Trenurile circulă cu regularitate. 2. (Despre lichide, gaze și în special despre sînge) A fi în mișcare neîntreruptă, revenind mereu la punctul de plecare. Seva circulă în plante. ▭ Cicatricile rămîn palide fiindcă dedesubt nu mai circulă sîngele. C. PETRESCU, Î. II 85. 3. (Despre vorbe, zvonuri, păreri etc.) A trece de la unul la altul; a se propaga, a se transmite, a se răspîndi. Despre această piesă circulă versiunile cele mai fanteziste. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 12/2. Aud că circulă pe socoteala mea tot soiul de basme. C. PETRESCU, Î. II 185. Circula prin oraș versiunea că în curînd [tata] va fi dat afară. SAHIA, N. 58. 4. A fi întrebuințat, a fi în uz, a fi curent. Moneda aceasta veche nu mai circulă. Cuvintele regionale «curechi» și «tină» circulă mai ales în nordul țării.
18. [DLRLC] CIRCULAR, -Ă, circulari, -e, adj. 1. În formă de cerc, descriind un cerc. Steriu își șterse cu o mișcare circulară sudoarea de pe chelia rotundă. C. PETRESCU, C. V. 25. De la semicercul portului pornește în sus... o mulțime de strade de-a curmezișul stradelor circulare, paralele cu cheiul. GHICA, S. 536. Ferăstrău circular (și substantivat, n.) = ferăstrău în forma unui disc dințat, care taie învîrtindu-se în jurul axei sale. ♦ (Adverbial) De jur împrejur; roată. Mușat privi circular prin sticla monoclului. C. PETRESCU, C. V. 199. 2. (Despre o dispoziție, un ordin etc.) Trimis ca directivă în mod simultan la mai multe instituții sau persoane. Ordin circular.
19. [DLRLC] CIRCULARĂ, circulare, s. f. Dispoziție, ordin, directivă trimisă în scris instituțiilor sau persoanelor în subordine. Vine însă în urmă circulara Porții din februarie 1828. GHICA, S. 132.
20. [DLRM] CIRCULA, circul, vb. I. Intranz. 1. A fi în mișcare, a se deplasa ; a umbla. ♦ (Despre vehicule) A pleca și a veni regulat, organizat (pe un traseu fix). 2. (Despre lichide, gaze și în special despre sînge) A fi în mișcare neîntreruptă (revenind mereu la punctul de plecare). 3. (Despre idei, stiri, zvonuri etc.) A se transmite, a se răspîndi. 4. A fi întrebuintată în mod curent, a avea valoare, viață. Moneda aceasta nu mai circulă – Fr. circuler (lat. lit. circulari).
21. [DLRM] CIRCULAR, -Ă, circulari, -e, adj. 1. În formă de cerc ; descriind un cerc. ♦ Ferăstrău circular (și substantivat, n.) = ferăstrău mecanic cu unealta în forma unui disc dințat, care taie învîrtindu-se în jurul axului său. ♦ (Adverbial) De jur împrejur ; roată. 2. (Despre o dispoziție, un ordin etc.) Trimis ca directivă în mod simultan la mai multe instituții sau persoane. – Fr. circulaire (lat. lit. circularis).
22. [DLRM] CIRCULARĂ, circulare, s. f. Dispoziție, ordin, directivă trimisă în scris instituțiilor sau persoanelor în subordine. – Fr. circulaire.
23. [DN] CIRCULA vb. I. intr. 1. A se mișca, a se deplasa; a umbla; a fi în mișcare neîntreruptă, a curge într-un circuit. 2. (Despre zvonuri etc.) A se propaga, a se răspîndi, a umbla din gură în gură. 3. A se întrebuința, a fi în uz. [P.i. circul. / cf. fr. circuler, lat. circulare].
24. [DN] CIRCULAR, -Ă adj. 1. În formă de cerc, care descrie un cerc. ♦ (Adv.) De jur împrejur. 2. (și s.f.) (Ordin, dispoziție) care se transmite în aceeași formă la mai multe instituții, persoane etc. // s.n. 1. Ferăstrău în formă de disc, care taie prin învîrtire în jurul propriei sale axe. 2. (Teatru) Fundal care acoperă peretele din fundul scenei. [Cf. fr. circulaire, lat. circularis].
25. [MDN '00] CIRCULA vb. intr. 1. a se mișca, a se deplasa; a umbla; a fi în mișcare neîntreruptă, a curge într-un circuit. 2. (despre zvonuri etc.) a se propaga, a se răspândi. 3. a fi în uz. (< fr. circuler, lat. circulari)
26. [MDN '00] CIRCULAR, -Ă I. adj. în formă de cerc; care descrie un cerc. ◊ (adv.) de jur împrejur. II. s. f. ordin, dispoziție care se transmite în aceeași formă la mai multe instituții, persoane etc. III. s. n. 1. ferăstrău în formă de disc. 2. (teatru) fundal care acoperă peretele din fundul scenei. (< fr. circulaire, lat. circularis)
27. [Șăineanu, ed. VI] circulà v. 1. a se mișca în cerc; 2. a se duce și a veni: sângele circulă; 3. a nu sta locului: circulați! 4. a trece din mână în mână: banii circulă; 5. a se propaga, a se răspândi: a face să circule un manuscript.
28. [Șăineanu, ed. VI] circular a. 1. care are forma unui cerc; 2. care descrie un cerc: mișcare circulară.
29. [Șăineanu, ed. VI] circulară f. scrisoare adresată la diferite persoane pentru acelaș scop.
30. [Scriban] *círcul și -éz, a -á v. intr. (fr. circuler, d. lat. circulo, -áre, a preface în cerc; circulus, cerculeț). Mă mișc împrejur. Trec, merg din mînă în mînă, umblu: baniĭ circulă. Mă duc și vin: trăsurile circulă. Fig. Merg, mă propag, mă răspîndesc: circulă vestea că podu s’a frînt.
31. [Scriban] *circulár, -ă adj. (lat. circularis, d. circulus, cerc). În formă de cerc: mișcare circulară, ferăstrăŭ circular. S. f., pl. e și fals ărĭ. Scrisoare cu acelașĭ cuprins adresată maĭ multora. Adv. A te mișca circular. – Fals o circulare (considerat ca s. f. de la a circula).
32. [DOOM 3] circula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. circul, 3 circulă; conj. prez. 1 sg. să circul, 3 să circule
33. [DOOM 3] circular2 s. n., pl. circulare
34. [DOOM 3] circular1 adj. m., pl. circulari; f. circulară, pl. circulare
35. [DOOM 3] circulară s. f., g.-d. art. circularei; pl. circulare
36. [DOOM 2] circula (a ~) vb., ind. prez. 3 circulă
37. [DOOM 2] circular1 adj. m., pl. circulari; f. circulară, pl. circulare
38. [DOOM 2] circular2 s. n., pl. circulare
39. [DOOM 2] circulară s. f., g.-d. art. circularei; pl. circulare
40. [IVO-III] circul, -la inf.
41. [IVO-III] circular.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL