1. [DEX '09] CIRAC, ciraci, s. m. 1. Elev, discipol, ucenic. 2. (Depr.) Persoană care își însușește în mod mecanic vederile, părerile etc. cuiva. 3. (Înv.) Om de încredere al cuiva. – Din tc. çirak.
2. [MDA2] cirac sm [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 272/26 / V: (înv) cer~, cere~, ~răc, ~râc, ~reac / Pl: ~aci / E: tc çyrak] 1 (Înv) Om de încredere al cuiva. 2 (Înv) Slugă. 3 (Dep) Partizan politic. 4 (Liv) Elev. 5 Discipol. 6 Ucenic.
3. [CADE] CIRAC sm. 1 Protejat, favorit: diavolii ceia de elcii scot pe maidan fiecare pe cîte un ~ (I.-GH.) ¶ 2 Ucenic, elev pe care-l scoate un meșter sau un dascăl, tot așa de perfecționat sau învățat ca și dînsul, discipol: mă silesc cu ei să-i învăț cîte în lună și în soare, fiindcă am voit să-i scot ~i ai mei (ISP.) [tc.].
4. [DEX '98] CIRAC, ciraci, s. m. 1. (Livr.) Elev, discipol, ucenic. 2. (Depr.) Persoană care împărtășește în mod servil și mecanic vederile, părerile etc. cuiva. 3. (Înv.) Om de încredere al cuiva. – Din tc. çirak.
5. [DLRLC] CIRAC, ciraci, s. m. 1. (învechit și popular) Elev, discipol, ucenic. Nu tîrzie vreme, s-a arătat la lucirea mohorîtă a sfîrșitului de zi și Dănilă baciul, împreună cu ciracii lui pe care-i convocasem la otac. SADOVEANU, O.A. II 236. Eu mă silesc... să-i învăț cîte în lună și în soare, fiindcă am voit să-i scot ciraci ai mei. ISPIRESCU, L. 273. 2. (Depreciativ) Persoană care urmează în mod servil pe cineva, împărtășind vederile și părerile aceluia. 3. (Învechit și arhaizant) Om de încredere, favorit, protejat al cuiva. Însuși eu voi face nunta, după cum am mai făcut. M-eți fi ciraci. HASDEU, R. V. 34. ♦ (În regimul burghezo-moșieresc) Om de casă, slugă veche (boierească). – Variantă: cireac (ALECSANDRI, T. 1435) s. m.
6. [DLRM] CIRAC, ciraci, s. m. 1. (Livresc) Elev, discipol, ucenic. 2. (Depr.) Persoană care urmează în mod servil pe cineva, împărțășindu-i vederile și părerile. 3. (Înv. și arh.) Om de încredere, protejat al cuiva ; slugă de încredere. – Tc. çirak.
7. [Șăineanu, ed. VI] cirac m. 1. protejatul sau favoritul cuiva: elciii scot la maidan fiecare câte un cirac GHICA; 2. om de casa, client: ciracii vornicului ajung boieri mari AL.; 3. ucenic: gradele profesionale erau înainte: cirac, calfă, meșter. [Turc. ČYRAK, lit. făclie sau favorit (care e îngrijit ca o lampă)].
8. [Scriban] cirác m. (turc. [d. pers.] čirak, čerak, elev; ngr. tseráki, alb. bg. sîrb. čirak, ung. csirák). Vechĭ. Azĭ iron. Protejat, favorit. Om de casă, client. Ucenic, elev. Agent. V. ortac.
9. [MDA2] cerac sm vz cirac
10. [MDA2] cirâc sm vz cirac
11. [MDA2] cireac sm vz cirac
12. [CADE] CIREAC – CIRAC.
13. [DLRLC] CIREAC s. m. v. cirac.
14. [DOOM 3] cirac (înv.) s. m., pl. ciraci
15. [DOOM 2] cirac s. m., pl. ciraci
16. [DER] cirac (ciraci), s. m. – 1. Client, protejat, favorit. – 2. Rubedenie, neam. – 3. Servitor, slugă. – 4. Discipol, adept. – Mr. cirac, megl. ciărac. Tc. çirak (Cihac, II, 566; Roesler 608; Șeineanu, II, 133; Meyer 446; Lokotsch 426; Ronzevalle 76); cf. ngr. τσιράϰι, alb. čirak. – Der. ciraclîc, s. n. (înv., protecție, favoare; ucenicie), din tc. çiraklik; ciracladiseală, s. f. (înv., învățătură, instruire).
17. [Argou] cirac, ciraci s. m. (intl.) 1. coleg de breaslă. 2. complice. 3. coleg de pușcărie. 4. v. cajbec.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL