1. [Scriban] *cipáĭ m., pl. tot așa (fr. cipaye, d. engl. sepoy, pron. sipoĭ, care vine d. pers. sipahi, spahiŭ). Soldat din armata engleză din India.
2. [MDA2] cipăi vtr [At: ARH. OLT. XXI, 261 / Pzi: cipăi / E: fo] (Reg) 1-2 A (se) scălda. 4 A (se) bălăci.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL