1. [MDA2] ciorsăit sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: ciorsăi] (Reg) Tăiere cu un obiect cu tăișul tocit.
2. [DLRLC] CIORSĂIT s. n. Acțiunea de a ciorsăi și rezultatul ei.1. Tăiere anevoioasă cu un instrument vechi, tocit, știrbit. 2. (Concretizat) Scîrțîit produs prin frecarea unui obiect de alt obiect.
3. [DLRM] CIORSĂIT s. n. 1. Acțiunea de a ciorsăi și rezultatul ei. 2. Scîrțîit produs prin frecarea unui obiect de altul.
4. [MDA2] ciorsăi [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) gio~, ~soi1 / Pzi: ciorsăi și ~esc / E: cioarsă] (Reg) 1 vi A tăia cu o unealtă care are tăișul uzat. 2 vi A cosi cu o coasă neascuțită. 3 vr A se scărpina. 4 vr (Arg) A se cupla. 5 vr (Fig) A se face ca o cioarsă. 6 vr (Fig) A se înjosi. 7 vr (Sst) A se împopoțona.
5. [MDA2] ciorsoi2 v vz ciorsăi
6. [CADE] CIORSĂI (-ăesc) vb. tr. și intr. Mold. A tăia. a se sili să taie cu o cioarsă [comp. și rut. čersaty „a răzăi”].
7. [DLRLC] CIORSĂI, ciorsăi și ciorsăiesc, vb. IV. Tranz. A tăia anevoios, mai mult rupînd; a despica greu cu o cioarsă. S-a apucat să ciorsăiască cu ferăstrăul niște lemne. ◊ Intranz. Se mai intîmplase și niște carpăn verde, că vărsa moșneagul sudori, ciorsăind într-însul. CONTEMPORANUL, VII 393.
8. [DLRM] CIORSĂi, ciorsăi, vb. IV. Tranz. A tăia anevoios cu o cioarsă. [Prez. ind. și: ciorsăiec] – Din cioarsă.
9. [Șăineanu, ed. VI] ciorsăì v. Mold. 1. a se necăji să taie cu cioarsa; 2. a se scărpina pe trup (vorbind de om sau de animale): 3. fig. a se deprinde: s’a mai ciorsăit. [Rut, ČERSATĬ, a scărpina].
10. [Scriban] cĭórsăĭ și -ĭésc v. tr. (rut. čersáti, pron. čors-, a scărpina. Bern. 1, 172, la čersti). Est. Taĭ mereŭ cĭoplind cu cuțitu: ce tot cĭorsăĭești acolo? – Și gĭors-.
11. [DOOM 3] ciorsăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. ciorsăi, 3 ciorsăie; imperf. 1 ciorsăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să ciorsăi, 3 să ciorsăie
12. [DOOM 2] ciorsăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 ciorsăie; imperf. 3 sg. ciorsăia; conj. prez. 3 să ciorsăie
13. [DER] ciorsăi (ciorsăiesc, ciorsăit), vb. – 1. A răzui, a curăța cu rașpelul. – 2. A tăia, a ciopîrți cu instrumente proaste. – Var. giorsăi. Sl. čirta, čersti „a tăia”, cf. rut. čersati „a rade” (Cihac, II, 56; DAR). – Der. ciors, interj. (zgomot făcut de secure tăind lemne); cioarsă, s. f. (instrument tăios uzat și nefolositor), var. gioarsă; ciorsăit, s. n. (tăiere făcută cu greu, cu instrumente nefolositoare), var. ciorsăială, ciorsăitură, s. f.; ciort, s. n. (la cai, rădăcina cozii; bot; cioc); certi, vb. (a curăța de coajă; a cizela); certat, adj. (despre boi, cu un corn rupt). Aceste ultime forme au provocat probabil o confuzie între certi și certa „a dojeni”; în felul aceste ne explicăm existența lui ciorti „a certa”, pe care DAR o pune în legătură cu rut. čort „diavol” (› ciort, s. m., diavol; țigan). Ciortan, s. n. (os cu carne) este o confuzie între ciort „obiect tăiat” și hartan. Cf. cirtă.
14. [DRAM 2021] ciorsăi, ciorsăiesc, (ciorsăli, ciursuli), v.t. (reg.) 1. A tăia cu o unealtă care are tăișul uzat. 2. A trage după tine papuci stricați. – Din cioarsă (MDA).
15. [DRAM 2015] ciorsăi, ciorsăiesc, vb. intranz. – (reg.) A tăia cu o unealtă care are tăișul uzat. – Din cioarsă (MDA).
16. [DRAM] ciorsăi, vb. intranz. – A tăia cu o unealtă care are tăișul uzat. – Cf. cioarsă „coasă tocită” (< ucr. čersat).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL