1. [Scriban] cĭorsác n., pl. e (rut. čersák [pron. čorsák]. Nord. Cuțit prost, bulicher, custură. V. cĭoarsă.
2. [MDA2] ciorșac sn [At: BOGDAN, ap. TDRG / Pl: ~ace / E: cioarsă + -ac] 1 (Reg) Unealtă cu tăișul uzat. 2 (Arg; fig) Om prost. 3 (Arg; fig) Curvă.
3. [DLRM] CIOARSĂ, cioarse. s. f. Unealtă cu tăișul uzat, care taie rău. – Comp. ucr. čersati «a zgîria».
4. [Scriban] cĭoársă f., pl. e (d. a cĭorsăi). Instrument (maĭ ales cuțit) prost. – Și cĭorsac, gĭoarsă, gĭoablă și rablă. V. custură.
5. [Onomastic] CIORSAC cnez (Dm); Ciorsac/i, -ești (ib.); cf. subst. cioarsă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL