1. [MDA2] ciorovoială sf vz ciorovăială
2. [DEX '09] CIOROVĂIALĂ, ciorovăieli, s. f. (Fam.) Ceartă ușoară (pentru nimicuri); ciorovăire, ciondăneală. [Pr.: -vă-ia-] – Ciorovăi + suf. -eală.
3. [MDA2] ciorbeală sf vz ciorovăială
4. [MDA2] cioroboială sf vz ciorovăială
5. [MDA2] ciorovăială sf [At: SANDU-ALDEA, D. N. 207 / V: ~voi~, ~oboi~, ~rbeală, ciuruvui~ / Pl: ~ieli / E: ciorovăi + -eală] (Fam) 1 Ceartă ușoară (pentru nimicuri) Si: ciondăneală, ciorovăire. 2 Adresare de cuvinte urâte. 3 Șoptire.
6. [CADE] CIOROVĂIALĂ, CIOROVOIALĂ (pl. -ieli) sf. F Faptul de a se ciorovăi; ceartă sgomotoasă: ciorovăiala nu mai contenea (SAD.).
7. [DLRLC] CIOROVĂIALĂ, ciorovăieli, s. f. Ceartă gălăgioasă (mai ales pentru lucruri mici); gîlceavă, ciondăneală. După vorbe de ciorovăială se lăsau, adormiți. CAMILAR, N. II 90. Dar știți?... Fără multă ciorovăială. SANDU-ALDEA, D. N. 207.
8. [DLRM] CIOROVĂIALĂ, ciorovăieli, s. f. Ceartă, gîlceavă. – Din ciorovăi + suf. -eală.
9. [Șăineanu, ed. VI] ciorovăeală f. ceartă pentru nimicuri.
10. [Scriban] cĭorovăĭálă și -voĭálă f., pl. ĭelĭ. Fam. Acțiunea de a te cĭorovoi.
11. [DOOM 3] ciorovăială (fam.) s. f., g.-d. art. ciorovăielii; pl. ciorovăieli
12. [DOOM 2] ciorovăială (fam.) s. f., g.-d. art. ciorovăielii; pl. ciorovăieli
13. [MDO] ciorovăială, pl. ciorovăieli
14. [Argou] ciorovăială, ciorovăieli s. f. v. ciondăneală
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL