1. [DEX '09] CIORDI, ciordesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A fura (lucruri mărunte); a șterpeli. – Din țig. cior (part. ciordiom).
2. [MDA2] ciordi vt [At: CIHAC II, 56 / V: ciur~ / Pzi: ~desc / E: rrm čor] (Fam) A fura.
3. [CADE] CIORDI (-desc) vb. tr. A fura, a șterpeli (în spec. vorb. de Țigani): abia ne mai ținem zilele cu cîte o găină sau altă pasăre ce putem să ciordim (ISP.) [țig. čor, part. čordiom].
4. [DLRLC] CIORDI, ciordesc, vb. IV. Tranz. (Familiar) A fura (la repezeală) lucruri fără prea mare valoare; a șterpeli. Stau aici, nu ciordesc nimica, zău. GALAN, Z. R. 140. Întind mîna, fie să ciordească ceva dintr-un sac, fie să cerșească. STANCU, D. 361. Abia ne mai ținem Zilele cu cîte o găină sau altă pasăre ce putem să ciordim de pe ici, de colo. ISPIRESCU, L. 368.
5. [DLRM] CIORDI, ciordesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A fura lucruri mărunte; a șterpeli. – Țig. cior (cu part. ciordiom).
6. [Șăineanu, ed. VI] ciordì v. a fura cu dibăcie fără a se simți (vorbind mai ales de țigani): ce putem să ciordim de pe ici de colo ISP. [Țigăn, ČORDO, participiu dela ČORAO, a fura].
7. [MDA2] ciurdi v vz ciordi
8. [CADE] CIORTI1 (-tesc) vb. tr. - CIORDI: Muscalii ne mai ciortise o bucată de pămînt la gurile Dunării (I.-GH.).
9. [Scriban] cĭordésc v. tr. (țig. čordo, part. d. čorao, a fura. Cp. și cu ung. csorditni, a pune să se scurgă, csörditni, a plesni din bicĭ). Pop. A fura, șterpeli.
10. [DOOM 3] ciordi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciordesc, 3 sg. ciordește, imperf. 1 ciordeam; conj. prez. 1 sg. să ciordesc, 3 să ciordească
11. [DOOM 2] ciordi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciordesc, imperf. 3 sg. ciordea; conj. prez. 3 să ciordească
12. [Argou] ciordi, ciordesc v. t. a fura
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL