1. [MDA2] ciorciolit1 sn [At: MDA ms / E: ciorcioli] (Reg) Mânjire.
2. [MDA2] ciorciolit2, ~ă a [At: CONTEMPORANUL III, 261 / Pl: ~iți, ~e / E: ciorciolit] (Reg) Mânjit2.
3. [Scriban] cĭorcĭolít, V. cĭurcĭulit.
4. [MDA2] ciorcioli vt [At: DA / Pzi: ~lesc / E: nct] (Reg) A mânji.
5. [MDA2] ciurciulit, ~ă a [At: DICȚ. / V: ciorciolit / Pl: ~iți, ~e / E: ciurciuli] (Pbl) Ciuciulit (și plin de noroi).
6. [Scriban] cĭurcĭulít, -ă adj. (d. cĭucĭulete). Nord. Ploŭat orĭ plin de noroĭ moale: caĭ cĭurcĭuliți. – Și cĭorcĭolit (cp. și cu ung. csór-csódni, a deveni vermănos).
7. [DAR] ciorciolit, ciorciolită, adj. (reg.) mânjit, murdărit, înnoroiat.
8. [DAR] ciorcioli, ciorciolesc, vb. IV (reg.) a mânji, a murdări; a tăvăli prin noroi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL