1. [MDA2] ciopârtit, ~ă a vz ciopârțit
2. [DEX '09] CIOPÂRTI vb. IV v. ciopârți.
3. [DEX '09] CIOPÂRȚI, ciopârțesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia în bucăți (și la întâmplare) o ființă sau o parte a trupului ei; a ciocârti. 2. A tăia un obiect în mod neregulat sau la întâmplare; a ciopli neîndemânatic. [Var.: (înv. și pop.) ciopârti vb. IV] – Din ciopa(r)tă (modificat după parte).
4. [MDA2] ciocâlti v vz ciopârți
5. [MDA2] ciocâltit, ~ă a vz ciopârțit
6. [MDA2] ciocârtit, ~ă a vz ciopârțit
7. [MDA2] ciopărțit, ~ă a vz ciopârțit
8. [MDA2] ciopăți v vz ciopârti
9. [MDA2] ciopățit, ~ă a vz ciopârțit
10. [MDA2] ciopârtat, ~ă a vz ciopârțit
11. [MDA2] ciopârti vt vz ciopârți
12. [MDA2] ciopârți vt [At: BARONZI, L. 105/4 / V: ~ocâlti, ~rti / Pzi: ~țesc / E: ciopată cf cârti] 1 A tăia în bucăți mici. 2 A tranșa. 3 A ciopli rău. 4-5 (Reg) A tăia fără îndemânare (sau fără rost).
13. [MDA2] ciopârțit, ~ă a [At: SIHLEANU, ap. TDRG. / V: ~ocâltit, ~ocârtit, ~părtit, ~păr~, ~pățit, ~pârtat, ~pârtit / Pl: ~iți, ~e / E: ciopârți] 1 Tăiat în bucăți mici. 2 Tranșat. 3 Cioplit rău. 4-5 (Reg) Tăiat rău (sau inutil). 6 (D. față) Brăzdat. 7 (D. vase) Știrbit.
14. [CADE] CIOPÎRTI (-tesc), CIOPĂ(R)TI (-tesc), CIOPÎRȚI, CIOPĂȚI (-țesc) vb.tr. = CIOCÎRTI: îi chisăgea și-i ciopârtea ca pe castraveți (ISP.); o calfă de dulgher stîngaciu ciopîrtește bîrca (ODOB.) [ciopartă].
15. [CADE] ❍ CIOSVÎRȚI (-țesc) vb. tr. (R.-COD.) = CIOPÎRȚl [ciosvîrtă].
16. [DEX '98] CIOPÂRȚI, ciopârțesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia în bucăți (și la întâmplare) o ființă sau o parte a trupului ei; a ciocârti. 2. A tăia un obiect în mod neregulat sau la întâmplare; a ciopli rău, neîndemânatic. [Var.: (înv. și pop.) ciopârti vb. IV] – Din ciopa(r)tă (modificat după parte).
17. [DLRLC] CIOPĂȚI vb. IV v. ciopîrți.
18. [DLRLC] CIOPÎRTI vb. IV V. ciopliți.
19. [DLRLC] CIOPÎRȚI, ciopîrțesc, vb. IV. Tranz. 1. (Complementul indică o ființă sau o parte a corpului ei) A tăia în bucăți. V. hăcui, măcelări, mutila. Ar fi dat orice să fugă, dar îi era rușine. Ce-ar fi zis cei doi bărbați care ciopîrțeau trupul acela cu atîta nepăsare? BART, E. 254. Îi ciopîrțește cu coasa. ȘEZ. III 114. ◊ (Prin exagerare) Colonelul își ciopîrțise obrazul bărbierindu-se. DUMITRIU, N. 186. ◊ Fig. Cine mi-a ciopîrțit toți prunii de pe lîngă gard? DELAVRANCEA, H. T. 1 49. 2. A tăia un obiect într-un mod neregulat sau la întîmplare; a ciopli rău, neîndemînatic, unde nu trebuie. (Atestat în forma ciopîrți) O calfă de dulgher stîngaci ciopîrtește bîrna. ODOBESCU, S. III 166. – Variante: ciopîrți (ODOBESCU, S. II 513), ciopăți (TEODORESCU, P. P. 479) vb. IV.
20. [DLRM] CIOPÎRTI vb. IV. v. ciopîrți.
21. [DLRM] CIOPÎRȚI, ciopîrțesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia în bucați o ființă sau o parte a trupului ei. 2. A tăia un obiect în mod neregulat sau la întimplare; a ciopli rău, neîndemînatic. [Var.: ciopîrti vb. IV] – Din ciopa(r)tă (modificat după parte).
22. [Șăineanu, ed. VI] ciopârțì v. a tăia în bucăți.
23. [Scriban] cĭopățésc și cĭopîrțésc (Munt.), cĭopîrtesc (Olt.) și cĭocîrtésc (Mold.) v. tr. (d. cĭopată). Mutilez, cebăluĭesc, cĭumpăvesc, cĭumpățesc, retez cîte o bucată de icĭ și de colo, scurtez: a cĭopăți coada unuĭ cîĭne.
24. [DOOM 3] ciopârți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciopârțesc, 3 sg. ciopârțește, imperf. 1 ciopârțeam; conj. prez. 1 sg. să ciopârțesc, 3 să ciopârțească
25. [DOOM 2] ciopârți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciopârțesc, imperf. 3 sg. ciopârțea; conj. prez. 3 să ciopârțească
26. [MDO] ciopîrți
27. [IVO-III] ciopârțesc, -țeam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL