1. [MDA2] ciopârtire sf vz ciopârțire
2. [DEX '09] CIOPÂRTI vb. IV v. ciopârți.
3. [DEX '09] CIOPÂRȚI, ciopârțesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia în bucăți (și la întâmplare) o ființă sau o parte a trupului ei; a ciocârti. 2. A tăia un obiect în mod neregulat sau la întâmplare; a ciopli neîndemânatic. [Var.: (înv. și pop.) ciopârti vb. IV] – Din ciopa(r)tă (modificat după parte).
4. [DEX '09] CIOPÂRȚIRE, ciopârțiri, s. f. Acțiunea de a ciopârți; ciopârțeală. – V. ciopârți.
5. [MDA2] ciocâlti v vz ciopârți
6. [MDA2] ciopăți v vz ciopârti
7. [MDA2] ciopârti vt vz ciopârți
8. [MDA2] ciopârți vt [At: BARONZI, L. 105/4 / V: ~ocâlti, ~rti / Pzi: ~țesc / E: ciopată cf cârti] 1 A tăia în bucăți mici. 2 A tranșa. 3 A ciopli rău. 4-5 (Reg) A tăia fără îndemânare (sau fără rost).
9. [MDA2] ciopârțire sf [At: MORARIU, Pl: 31 / V: ~rtire / Pl: ~ri / E: ciopârți] 1 Tăietură. 2 Tranșă. 3 Cioplitură rea. 4-5 (Reg) Tăietură rea (sau inutilă).
10. [CADE] CIOPÎRTI (-tesc), CIOPĂ(R)TI (-tesc), CIOPÎRȚI, CIOPĂȚI (-țesc) vb.tr. = CIOCÎRTI: îi chisăgea și-i ciopârtea ca pe castraveți (ISP.); o calfă de dulgher stîngaciu ciopîrtește bîrca (ODOB.) [ciopartă].
11. [CADE] ❍ CIOSVÎRȚI (-țesc) vb. tr. (R.-COD.) = CIOPÎRȚl [ciosvîrtă].
12. [DEX '98] CIOPÂRȚI, ciopârțesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia în bucăți (și la întâmplare) o ființă sau o parte a trupului ei; a ciocârti. 2. A tăia un obiect în mod neregulat sau la întâmplare; a ciopli rău, neîndemânatic. [Var.: (înv. și pop.) ciopârti vb. IV] – Din ciopa(r)tă (modificat după parte).
13. [DLRLC] CIOPĂȚI vb. IV v. ciopîrți.
14. [DLRLC] CIOPÎRTI vb. IV V. ciopliți.
15. [DLRLC] CIOPÎRȚI, ciopîrțesc, vb. IV. Tranz. 1. (Complementul indică o ființă sau o parte a corpului ei) A tăia în bucăți. V. hăcui, măcelări, mutila. Ar fi dat orice să fugă, dar îi era rușine. Ce-ar fi zis cei doi bărbați care ciopîrțeau trupul acela cu atîta nepăsare? BART, E. 254. Îi ciopîrțește cu coasa. ȘEZ. III 114. ◊ (Prin exagerare) Colonelul își ciopîrțise obrazul bărbierindu-se. DUMITRIU, N. 186. ◊ Fig. Cine mi-a ciopîrțit toți prunii de pe lîngă gard? DELAVRANCEA, H. T. 1 49. 2. A tăia un obiect într-un mod neregulat sau la întîmplare; a ciopli rău, neîndemînatic, unde nu trebuie. (Atestat în forma ciopîrți) O calfă de dulgher stîngaci ciopîrtește bîrna. ODOBESCU, S. III 166. – Variante: ciopîrți (ODOBESCU, S. II 513), ciopăți (TEODORESCU, P. P. 479) vb. IV.
16. [DLRLC] CIOPÎRȚIRE, ciopîrțiri, s. f. Acțiunea de a ciopîrți; ciopîrțeală.
17. [DLRM] CIOPÎRTI vb. IV. v. ciopîrți.
18. [DLRM] CIOPÎRȚI, ciopîrțesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia în bucați o ființă sau o parte a trupului ei. 2. A tăia un obiect în mod neregulat sau la întimplare; a ciopli rău, neîndemînatic. [Var.: ciopîrti vb. IV] – Din ciopa(r)tă (modificat după parte).
19. [DLRM] CIOPÎRȚIRE, ciopîrțiri, s. f. Acțiunea de a ciopîrți.
20. [Șăineanu, ed. VI] ciopârțì v. a tăia în bucăți.
21. [Scriban] cĭopățésc și cĭopîrțésc (Munt.), cĭopîrtesc (Olt.) și cĭocîrtésc (Mold.) v. tr. (d. cĭopată). Mutilez, cebăluĭesc, cĭumpăvesc, cĭumpățesc, retez cîte o bucată de icĭ și de colo, scurtez: a cĭopăți coada unuĭ cîĭne.
22. [DOOM 3] ciopârți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciopârțesc, 3 sg. ciopârțește, imperf. 1 ciopârțeam; conj. prez. 1 sg. să ciopârțesc, 3 să ciopârțească
23. [DOOM 3] ciopârțire s. f., g.-d. art. ciopârțirii; pl. ciopârțiri
24. [DOOM 2] ciopârți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciopârțesc, imperf. 3 sg. ciopârțea; conj. prez. 3 să ciopârțească
25. [DOOM 2] ciopârțire s. f., g.-d. art. ciopârțirii; pl. ciopârțiri
26. [MDO] ciopîrți
27. [IVO-III] ciopârțesc, -țeam 1 imp.
28. [DAS] CIOPÎRȚIRE. Subst. Ciopîrțire, ciopîrțeală, hăcuire (reg.), căsăpire, sfîrticare, spintecare, sfîșiere, sfîșietură, îmbucătățire, rupere, rupt; tocare, tocat, tocănire, tocănit, ferfenițire (pop. și fam.), ferfenițit (pop. și fam.). Adj. Ciopîrțit, hăcuit (reg.), sfîrticat, spintecat, sfîșiat, vărzuit (fam.), tocat, ferfenițit (pop. și fam.), ferfenițos (pop. și fam.), crîmpeiat (rar), zdrențăros, zdrențos, zdrențuit. Sfîșietor, rupător (rar), tocător, spintecător. Vb. A ciopîrți, a ciocîrti (reg.), a crîmpoți (reg.), a toca, a tocăni, a face (pe cineva sau ceva) ciopăți-ciopăți (reg.), a hăcui (reg.), a căsăpi, a sfîrtica, a spinteca, a sfîșia, a rupe în bucăți, a îmbucătăți, a îmbucăți (rar), a bucăți (pop.), a bucățeli (reg.), a face (a tăia, a rupe) bucățele (bucățele-bucățele), a face (a rupe, a sfîșia, a tăia) bucăți (în bucăți, bucăți-bucăți), a face (pe cineva sau ceva) harcea-parcea; a ferfeniți (pop. și fam.), a face (a rupe) ferfeniță, a vărzui (fam.), a trențura, a zdrențui. A se ferfeniți (pop. și fam.), a se face (a se rupe) ferfeniță (pop. și fam.); a se sfîșia, a se zdrențui, a se preface în zdrențe, a se face bucăți-bucăți. V. bucată, distrugere, micime; sfărîmare, tăiere, zdreanță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL