1. [MDA2] ciopoc sn [At: BUGNARIU, N., ap. DA / Pl: ~uri / E: ucr чопок] (Reg; mpl) 1 Unealtă. 2 (Pex) Car. 3 (Lpl) Rechizite.
2. [DER] ciopoc (-oace), s. n. – Unealtă, instrument. Rut. čopok (DAR). În Trans. de Nord; se folosește mai ales la pl. – Der. ciopocări, vb. (a-și petrece timpul lucrînd, a pune mîna să facă multe).
3. [DAR] ciopoc, ciopocuri, s.n. (reg.; mai ales la pl.) uneltele de tot felul ale plugarului; sculele țăranului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL