1. [Șăineanu, ed. VI] cioplitoare f. cuțit sau daltă de cioplit.
2. [Scriban] cĭoplitoáre f., pl. orĭ. Instrument de cĭoplit (daltă, cuțitoaĭe, cuțit).
3. [DEX '09] CIOPLITOR, -OARE, cioplitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care cioplește, care se ocupă cu cioplitul. 2. S. n. Rindea cu talpa curbă; p. ext. cuțitoaie. 3. S. n. Unealtă cu care potcovarul curăță copita calului. – Ciopli + suf. -tor.
4. [MDA2] cioplitor, ~oare [At: BIBLIA (1688), 275 / Pl: ~i, ~oare / E: ciopli + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care cioplește (5). 3 sm (Înv) Sculptor. 4 sm (Iuz) Lucrător la ocnă, care netezea pereții de sare. 5 sn Rindea cu talpă curbă Si: (reg) ciopleică (1). 6 sn (Pex) Cuțitoaie. 7 sn (Reg) Unealtă cu care potcovarul curăță copita calului. 8 sn Lemn pe care se cioplesc alte lemne Si: ciopleică (2).
5. [CADE] CIOPLITOR I. adj. p. CIOPLI. Care cioplește. II. sm. ⛏ Cel ce cioplește lemnul sau piatra. III. (pl. -toare) sn. 🔧 Rindea cu talpa recurbată, cu care se lucrează lemnul cînd e ud sau cu o suprafață nu prea netedă (🖼 1198). IV. CIOPLITOARE sf. Unealtă (cuțit, daltă, etc.) de cioplit.
6. [DEX '98] CIOPLITOR, -OARE, cioplitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care cioplește, care se ocupă cu cioplitul. 2. S. n. Rindea cu talpa curbă; p. ext. cuțitoaie. 3. S. n. Unealtă cu care potcovarul curăță copita calului. – Ciopli + suf. -tor.
7. [DLRLC] CIOPLITOR1, cioplitoare, s. n. 1. Rindea cu talpa curbă, servind la netezirea lemnului. 2. Unealtă cu care potcovarul curăță copita calului.
8. [DLRLC] CIOPLITOR2, -OARE, cioplitori, -oare, s. m. și f. Persoană care cioplește.
9. [DLRM] CIOPLITOR1, cioplitoare, s. n. 1. Rindea cu talpa curbă. 2. Unealtă cu care potcovarul curăță copita calului. – Din ciopli + suf. -(i)tor.
10. [Șăineanu, ed. VI] cioplitor m. 1. cel ce cioplește lemnul sau piatra; 2. lucrător la ocne, care netezește pereții de sare; 3. sculptor ordinar; 4. un fel de rândea.
11. [Scriban] cĭoplitór m. Lucrător care cĭoplește, maĭ ales peatră. Sculptor prost. S. n., pl. oare. Rîndea cu tăișu curb cu care se ĭaŭ primele așchiĭ ale uneĭ scîndurĭ în ainte de a o fățui.
12. [DOOM 3] cioplitoare2 (unealtă) (desp. cio-pli-) s. f., g.-d. art. cioplitorii; pl. cioplitori
13. [DOOM 3] cioplitoare1 (persoană) (desp. cio-pli-) s. f., g.-d. art. cioplitoarei; pl. cioplitoare
14. [DOOM 2] cioplitoare1 (persoană) (cio-pli-) s. f., g.-d. art. cioplitoarei; pl. cioplitoare
15. [DOOM 2] cioplitoare2 (unealtă) (cio-pli-) s. f., g.-d. art. cioplitorii; pl. cioplitori
16. [DOOM 3] cioplitor2 (unealtă) (desp. cio-pli-) s. n., pl. cioplitoare
17. [DOOM 2] cioplitor2 (unealtă) (cio-pli-) s. n., pl. cioplitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL