1. [MDA2] cioplaș2 [At: I. CR. II, 20 / V: ~aj / Pl: (sm) ~i, (sn) ~e / E: pbl mg csapni „a izbi”] 1 sn Tăietură în trunchiul unui arbore care folosește drept semn. 2 sn (Lpl) Lemne cioplite în pădure. 3 sm (Lpl) Stropi mari și rari de ploaie.
2. [MDA2] cioplaș1 sm [At: (a. 1786) COD. SILV. 48, ap. DA / Pl: ~i / E: ciopli + -aș] 1 Cioplitor (1). 2 (Înv) Sculptor. 3 (Înv) Pietrar.
3. [CADE] CIOPLAȘ sn. 1 ‡ ⛏ Cioplitor de piatră ¶ 2 Mold. Copac crestat la coaje cu toporul, spre a servi ca semn de hotar între două păduri (R.-COD.) [ciopli].
4. [MDA2] cioplaj sn vz cioplaș2
5. [DER] cioplaș (-și), s. m. – Picături mari, mai ales de ploaie. Mag. *csaplás, de la csapni „a lovi” (Drăganu, Dacor., VII, 132). Cuvînt rar.
6. [DAR] cioplaș, cioplașe, s.n. (reg.) 1. înfieratul arborilor prin tăieturi (semne) pe trunchiul lor; cioplitură pe trunchiul unui arbore. 2. (sg. colectiv) lemnele cioplite în pădure, însemnate pentru a fi tăiate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL