1. [DEX '09] CIOPATĂ, ciopăți, s. f. (Reg.) Bucată de carne tăiată din trupul unui om sau al unui animal. – Din magh. csapat „grămadă, ceată”.
2. [MDA2] ciopată sf [At: GORJAN, H. I, 82/6 / V: ~artă, ~părtă, ~pârtă, ~arte / Pl: ~păți / E: mg csapat „ceată, grupă, grămadă”] (Reg) 1 (Mpl) Bucată de carne tăiată (sau ruptă) din corpul unui om (sau animal) Cf ciozvârtă, halcă, hartan. 2 Jumătate de nucă sau de măr.
3. [DEX '98] CIOPATĂ, ciopăți, s. f. (Reg.) Bucată de carne tăiată din trupul unui om sau al unui animal. V. ciozvârtă. – Din magh. csapat „grămadă, ceată”.
4. [DLRLC] CIOPATĂ, ciopăți, s. f. (Regional) Bucată de carne tăiată din trupul unui om sau al unui animal; ciozvîrtă. V. hartan. Lovindu-o cu sabia o dată, îi tăie trupu în doauă ciopăți. GORJAN, H. I 82. ◊ Expr. A face (pe cineva sau ceva) ciopăți-ciopăți = a rupe, a sfîșia, a tăia (pe cineva sau ceva) în bucățele. Începu a mi-ți cresta pe șarpe și cruciș și curmeziș, pînă ce îl făcu ciopăți-ciopăți. ISPIRESCU, L. 343.
5. [DLRM] CIOPATĂ, ciopăți, s. f. (Reg.) Bucată de carne tăiată din trupul unui om sau al unui animal; ciozvîrtă. – Magh. csapat «grămadă, ceată».
6. [Scriban] cĭopátă f., pl. ățĭ (ung. csapat, ceată, trupă, grămadă, d. csapni, a reteza; csapatos, bătut bine). Pl. Vest. Bucățĭ retezate; a tăĭat balauru’n cĭopățĭ.
7. [MDA2] ciopartă sf vz ciopată
8. [MDA2] cioparte sf vz ciopată
9. [MDA2] ciopărtă sf vz ciopată
10. [MDA2] ciopârtă sf vz ciopată
11. [CADE] CIOPA(R)TĂ (pl. -ăți, -ărți) sf. Bucată tăiată din ceva, cu barda, cu cutitul, cu sabia, etc.: îi făcu oastea ciopăți ciopăți, de nu scăpă picior de păgîn (ISP.) [ung. csoport „grămadă”].
12. [Șăineanu, ed. VI] ciopă(r)tă f. bucată ruptă sau trunchiată: începu a mi-ți cresta pe șarpe până ce-l făcu ciopăți, ciopăți ISP. [Formă amplificată dintr’un primitiv ciop, trunchiu; cf. ciump; v. ciocârti].
13. [DOOM 3] ciopată (reg.) s. f., g.-d. art. ciopății; pl. ciopăți
14. [DOOM 2] ciopată (reg.) s. f., g.-d. art. ciopății; pl. ciopăți
15. [DER] ciopată (ciopăți), – Bucată, felie de carne. – Var. ciopartă, ciopărtă, ciopîrtă. Mag. csapat „grămadă”, care înseamnă și „turmă” (DAR). R din var. se explică probabil prin confuzie cu mag. csoport „turmă” (› ciopor). Se folosește de preferință la pl. Der. ciopățică, s. f. (dans tipic); ciopătăi, s. f. pl. (labe); ciopîrtac, adj. (care are coada tăiată); ciopîrlac, s. n. (băț); ciopîrti (var. ciopîrți, ciocîrti, ciocîlti, ciopăți), vb. (a tăia, a face bucăți; a tranșa); ciopîrțeală (var. ciocîrteală), s. f. (tăiere în bucăți); ciocîrt (var. ciortan), s. m. (varietate de ciuperci); ciopîrțel, s. m. (plantă, Celosia cristata).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL