1. [DEX '09] CIONTI vb. IV v. ciunti.
2. [MDA2] cionti [At: LB / Pzi: ~tesc, ciont / E: ciont1] (Reg) 1 vt A tăia. 2 vt A amputa. 3 vt A decapita. 4 vt A scurta. 5-6 vtr (Trs; nob; d. mâncare și băutură) A (se) termina.
3. [DLRM] CIONTI vb. IV. v. ciunti.
4. [DEX '09] CIONT, CIOANTĂ adj. v. ciunt.
5. [DEX '09] CIONTA vb. I v. ciunti.
6. [DEX '09] CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre păr) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă. [Var.: ciont, cioantă adj.] – Contaminare între ciot și ciung.
7. [DEX '09] CIUNTI, ciuntesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia, a amputa o parte a corpului; a mutila. ♦ Fig. A tăia unul sau mai multe pasaje dintr-o lucrare, dintr-un articol etc. (făcându-le de neînțeles). 2. A rupe părți, crengi, frunze etc. din arbori, din plante etc. [Var.: (reg.) cionta vb. I, cionti vb. IV] – Din ciunt.
8. [MDA2] cioantă sf vz ciont1-2
9. [MDA2] ciont2 sm [At: H XVII, 229 / Pl: ~nți / E: nct] (Reg) Șoarece de munte Si: (îrg) ciontâc.
10. [MDA2] ciont1 sn [At: ANON. CAR. / V: cioantă sf / Pl: ~oante / E: mg csont] (Mgm) 1 Os. 2 (Pex) Ciolan (1). 3 (Île) A fi înghețat (sau adormit, uscat) ca ~ul A fi tare înghețat. 4 (Îe) Să-ți fie de ~oante Să-ți fie de cap. 5 (Gmț) Mână. 6 (Gmț; lpl) Degete.
11. [MDA2] ciont3, ~oantă [At: ISPIRESCU, L. 252 / Pl: ~nți, ~oante / E: nct] 1 a (D. obiecte, lucruri sau ființe) Care are o parte lipsă (mai ales extremitățile) Cf bont, ciomp, ciong, ciung, ciunt. 2 a Care are coada scurtă. 3 a Care nu are un corn. 4 sm Bucată mică rămasă dintr-un băț, ciomag sau ramură Și ciot, ciump. 5 smf Parte rămasă dintr-un membru amputat. 6 sm (Îs) ~ul cozii Rădăcină a cozii.
12. [MDA2] cionta v vz cionti
13. [MDA2] ciunca v vz ciunti
14. [MDA2] ciunt, ~ă [At: VARLAAM, C. 173/2 / Pl: ~nți, ~e / E: ctm ciot + ciung] 1-4 smf, a Ciung (1-4). 5-6 a (D. animale) Cu coada sau urechile tăiate. 7 sm (Îvp; îs) ~ olog Olog de ambele picioare, care se mișcă numai cu ajutorul mâinilor. 8 a (D. lucruri) Scurtat. 9 a (D. vite) Ciung (6).
15. [MDA2] ciunti [At: ANON. CAR. / V: cionti / Pzi: ~tesc, (rar) ciunt / E: ciunt] 1 vt (D. părți ale corpului) A amputa. 2-3 vtr (a) A (se) mutila. 4 vt (C.i. arbori și flori) A tăia (curățând). 5 vt (C.i. obiecte) A scurta. 6 vt A îndepărta (de obicei inestetic) părți dintr-un obiect Si: a ciungăra (6), a ciunta (6). 7 vt A elimina (cu efecte negative) pasaje dintr-o lucrare Si: a ciunta (7). 8-9 vtrp (Îvp) A (se) împuțina. 10-11 vtrp (Îvp) A (se) curma. 12 vr (Îvp; d. foc) A se stinge.
16. [CADE] CIONT2 (pl. cioante) sn. Maram. Oaș. 🫀 Os; ~ul spinării, șira spinării [ung.].
17. [CADE] CIONT1 I. adj. 1 Ciuntit, trunchiat, retezat: feciorul de boier, slut, și plin de sînge ca un stîrv (ISP.) ¶ 2 Cu coada retezată, tăiată, fără coadă. II. (pl. cioante) sn. 1 ‡ Stîrv (DOS.) ¶ 2 Trunchiu retezat, buștean; Nu-i nici grîu, nu-i nici săcară, Numai cioante-s pe hotară (BIB.) [comp. CIUNT].
18. [CADE] CIONTA (-tez), CIONTI (-tesc) vb. tr. Trans. A ciunti, a reteza vîrful: merse cu foarfecile și-i ciontă o leacă din mustața dreaptă (RET.); la a treia, o cionti (coada) pînă la doi coți (ODOB.) [ciont1].
19. [CADE] CIUNT adj. 1 Ciung: se vede că-i urîtă, ~ă, oloagă, cocoșată (ALECS.) ¶ 2 Cu urechile retezate, cu coada trunchiată ¶ 3 Cu un corn rupt, numai cu un corn (vorb. de boi): îI lăsă ~ și de un corn (ISP.) [comp. CIUNG].
20. [CADE] CIUNTA (-tez), CIUNTI (-tesc) vb. tr. 1 A reteza, a trunchia; a tăia vîrful: spunea că a ciuntat din musteață (RET.) ¶ 2 A lăsa ciunt: scotea ochi, tăia mîni, ciuntea și seca pe care avea prepus (NEGR.) ¶ 3 A tăia scurt, a scurta; Ⓕ Rău mă tem că m’a afla Și mi-a ciunta viața (BRL.); fusese silit să-și ciuntească fericirea vilegiaturii de la Văleni (BR.-VN.).
21. [DEX '98] CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre păr) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă. [Var.: ciont, cioantă adj.] – Probabil contaminare între ciot și ciung.
22. [DLRLC] CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. 1. Ciung. Cel dinții care-a venit, Șchiop și ciunt s-a nemerit. împăratul l-a-ntrebat Cum de-i ciunt și de-a șchiopat? CONTEMPORANUL, III 730. ◊ Fig. Fără voie, Sanda își dete cu mena prin pletele ei ciunte, care-i cădeau peste ochi. CARAGIALE, S. 21. ◊ (Substantivat) I s-au curmat mînile, de au picat palmele de la încheietură jos, și el au rămas ciunt. SBIERA, P. 31. 2. (Rar) Șchiop. (Substantivat) Ș-au pornit frumoasă nuntă, De pășea pînă și ciuntă. EMINESCU, L. P. 148. 3. (Despre copaci) Lipsit de crengi sau de frunze, gol, despuiat. Se zărea lîngă un pom ciunt un ocol rotund. CAMILAR, N. I 376. – Variantă: (regional) ciont, cioantă (ISPIRESCU, L. 252) adj.
23. [DLRLC] CIUNTI, ciuntesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la o parte a corpului) A tăia, a amputa; (cu privire la oameni) a mutila, a schilodi. Alexandru-vodă... ciuntea și seca pe care avea prepus. NEGRUZZI, S. I 158. Îi ciuntiră mai întîi picioarele, pe urmă genunchii unul după altul și în sfîrșit brațele pînă la coate. BĂLCESCU, O. II 265. ◊ Refl. (Rar) Eu cad și mă stîlcesc, Și șchiopez și mă ciuntesc. CONTEMPORANUL, III 731. 2. (Cu privire la plante sau la arbori) A despuia; a rupe. Păsări cîntau în arborii ciuntiți de obuze. CAMILAR, N. I 70. – Variante: (regional) cionta (RETEGANUL, P. III 37) vb. I, cionti (CARAGIALE, N. F. 26, ODOBESCU, S. III 46) vb. IV.
24. [DLRM] CIONT, CIOANTĂ adj. v. ciunt.
25. [DLRM] CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung. 2. (Rar) Șchiop. [Var. : (reg.) ciont, cioantă adj.] – Din ciont (<ciot + ciung).
26. [DLRM] CIUNTI, ciuntesc, vb. IV. Tranz. A tăia, a amputa o parte a corpului; a mutila. ♦ A despuia, a rupe plante, arbori etc. [Var. : (reg.) cionta vb. I, cionti vb. IV] – Din ciunt.
27. [Șăineanu, ed. VI] ciont n. buștean, buturugă: un ciont de lemn. [Formă nazalizată din ciot], ║ a. tocit în vârf sau pe de mărgini. [Lit. trunchiat]. V. ciunt.
28. [Șăineanu, ed. VI] ciunt a. scurtat (de urechi sau de coadă). V. ciont.
29. [Șăineanu, ed. VI] ciuntì v. 1. a trunchia un membru al corpului (coada calului, coarnele vitelor, urechile câinelui); 2. a tăia vârful, a scurta stricând.
30. [Scriban] 1) cĭont n., pl. cĭoante și cĭonturĭ (ung. csont, os. V. cĭontonog, cĭunt, cĭot și bont). Bucată, frîntură (de lemn). Trans. Banat. Iron. Pl. Oase, cĭolane: acolo ĭ-aŭ rămas cĭoantele (V. cĭoantă): Înghețat ca cĭontu (saŭ numaĭ cĭont), înghețat bocnă.
31. [Scriban] 2) cĭont, cĭoántă adj. V. cĭunt.
32. [Scriban] cĭontésc și -țésc, V. cĭuntesc.
33. [Scriban] cĭung și (est) cĭunt, -ă adj. (rudă cu it. cionco, mutilat, ciocco, butuc, ciotto, șchĭop, și cu ung. csonk, csönkö, buturugă rămasă în pămînt, csonka, cĭung. Var.: cĭoantă, cĭont, cĭot, cĭut, cĭump. V. cĭoc 1). Mutilat, cĭolac (vorbind de mînĭ): om cĭunt, mînă ciuntă. – Și cĭont, cĭoantă (est). V. cĭont 1 și olog.
34. [Scriban] cĭuntésc v. tr. (d. cĭunt). Fac cĭunt, mutilez. Fig. Micșorez, știrbesc: a cĭunti o țară. – Și cĭontesc și cĭonțesc (est). Rar cĭuntez.
35. [DOOM 3] ciunt adj. m., pl. ciunți; f. ciuntă, pl. ciunte
36. [DOOM 3] ciunti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciuntesc, 3 sg. ciuntește, imperf. 1 ciunteam; conj. prez. 1 sg. să ciuntesc, 3 să ciuntească
37. [DOOM 2] ciunt adj. m., pl. ciunți; f. ciuntă, pl. ciunte
38. [DOOM 2] ciunti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciuntesc, imperf. 3 sg. ciuntea; conj. prez. 3 să ciuntească
39. [MDO] ciunt
40. [MDO] ciunti
41. [IVO-III] ciunt, -tă.
42. [IVO-III] ciuntesc, -ti inf.
43. [DAR] ciont2, cioante, s.n. 1. (pop.) crâmpei dintr-o bucată mai mare; ciump, ciot. 2. (reg.) os, ciolan; (la pl.) degetele mâinii. 3. (reg.) buștean, buturugă.
44. [DAR] ciont1, cioantă, adj. (pop.) 1. cu o parte ruptă, tăiată; stropșit, mutilat, amputat; ciunt, ciung, bont, cionc, ciomp, scurt de coadă. 2. tocit în vârf sau pe margini; știrbit, ciobit.
45. [DRAM 2021] ciont, cioante, s.n. (reg.) 1. Os, ciolan: „Ni, măi, dar ce fel de câine-i aiesta că nu-i trebuie ciontul? Că doar alți câini bucuroși rod cioantele” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 43). 2. (în expr.) Ciontu' de la grumaz = mărul lui Adam; gâltan. 3. (în expr.) A pune ciontu la treabă = a se strădui: „Nu vre' pune ciontu a trudi” (Grai. rom., 2000). 4. (adv.) Bocnă, tare, în expr. înghețat ciont. ■ (onom.) Cionte(a), nume de familie în jud. Maram. ■ Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). – Din magh. csont „os” (MDA).
46. [DRAM 2021] ciunt, -ă, ciunți, -te, adj. Retezat, tăiat; ciung. ■ (onom.) Ciunt(u), nume de familie în jud. Maram. – Contaminare dintre ciot și ciung (DEX, MDA).
47. [DRAM 2015] ciont, cioante, s.n. – (reg.) Os, ciolan: „Nu vre’ pune ciontu a trudi” (Grai. rom., 2000; Apșa de Jos). Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). ♦ (adv.) Bocnă, tare, în expr. înghețat ciont. ♦ (onom.) Cionte, Ciontea, nume de familie (61 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. csont „os” (MDA).
48. [DRAM 2015] ciunt, -ă, ciunți, -te, adj. – Retezat, tăiat; ciung. ♦ (onom.) Ciunt, Ciuntu, nume de familie (51 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Contaminare dintre ciot și ciung (DEX, MDA).
49. [DRAM 2015] ciunti, ciunt, vb. tranz. – 1. A tăia, a reteza. 2. A curma: „Dacă viața mi-o ciuntați, / Pă mine mă îngropați / În strunguța oilor” (Lenghel, 1985: 212). – Din ciunt (MDA).
50. [DRAM] ciont, cioante, s.n. – Os: „Ieși din măduva ciontului” (Memoria 2001: 41). Ciontoș, poreclă în Strâmtura; Ciontoșan, poreclă în Oncești. – Din magh. csont.
51. [DRAM] ciunti, ciunt, vb. tranz. – A tăia, a reteza, a curma: „Dacă viața mi-o ciuntați, / Pă mine mă îngropați / În strunguța oilor” (Lenghel 1985: 212), cu trimitere la mitologia destinului, conform căreia, cea de-a treia ursitoare (ciuntătoarea, curmătoarea) taie firul vieții. – Din ciunt „ciung”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL