1. [MDA2] cioian sn [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 298/2 / V: tui~[1] / Pl: ~e / E: tc çevkian (çevgian, çövgian] (Tcm; îvr) Toiag acoperit cu argint, purtat de ciaușii domnești.
2. [MDA2] țuian1[1] sn vz cioian
3. [DER] cioian (-ne), s. n. – Baston argintat, semn distinctiv al solilor Domnului din Munt. sau din Mold. Tc. çövgian (Loebel 242).
4. [DAR] cioian, cioiane, s.n. (înv.) toiag acoperit cu argint și purtat de ciaușii domnești.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL