1. [DEX '09] CIOCĂNITOARE, ciocănitori, s. f. Nume dat mai multor specii de păsări agățătoare de pădure cu aripile scurte, cu cioc conic, puternic, care ciocănesc coaja copacilor, distrugând insectele dăunătoare și larvele lor; ghionoaie. [Pl. și: ciocănitoare] – Ciocăni + suf. -toare.
2. [MDA2] ciocănitoare sf [At: SADOVEANU, ap. DA / V: ~năt~ / Pl: ~, (rar) ~ori / E: ciocăni + -toare] 1 Nume dat mai multor specii de păsări agățătoare de pădure cu aripile scurte, cu cioc conic, puternic, care ciocănesc coaja copacilor, distrugând insectele dăunătoare și larvele lor (Picus și Dryocopus) Si: ghionoaie. 2 Instrument care ciocănește. 3 (Pop) Mitralieră.
3. [DLRLC] CIOCĂNITOARE, ciocănitori, s. f. Pasăre agățătoare de pădure, care sparge cu ciocul coaja copacilor pentru a-și găsi hrana (Picus viridis); ghionoaie. Pe ici, pe colo, ciocănitorile colorate bateau toaca de sară. SADOVEANU, O. I 314. Ciocănitori tocau în scoarța arborilor, strigăte melancolice veneau de departe și se stingeau între frunzișurile neclintite. SADOVEANU, O. III 359. Ciocănitoarea se cațără cu ghiarele. de trunchiul unui mesteacăn și-l ciocănește de jos pînă sus. GÎRLEANU, L. 14.
4. [DLRM] CIOCĂNITOARE, ciocănitori, Nume dat mai multor păsări agățătoare de pădure care au cioc puternic și care sparg coaja copacilor pentru a-și găsi hrana (Picus). – Din ciocăni + suf. -(i)toare.
5. [Șăineanu, ed. VI] ciocănitoare f. Tr. gheonoaie (ea bate cu ciocul în coaja arborilor spre a găsi viermi pentru hrană).
6. [Scriban] cĭocănitoáre și cĭocînătoáre f., pl. orĭ, ca privighetorĭ (d. cĭocănesc). Mold. Trans.. Ghionoaĭe, o pasăre agățătoare care se nutrește căutînd larve pe supt coaja copacilor, pe care o cĭocănește mereŭ (lat. picus): cĭocănitoarea duruĭa în scoarță (Sadov. VR. 1930, 9-10, 194). V. cĭocîrleț și verdare.
7. [MDA2] ciocănătoare sf vz ciocănitoare
8. [CADE] * CIOC(Ă)NITOARE CIOCĂNĂTOARE sf. 🐦 1 👉 GHIONOAIE: sălta o ciocănitoare pestruie, torocănind în dreapta și stîngă (GRIG.); ciocănătoarea se cățără cu ghiarele de trunchiul unui mesteacăn (GRL.) ¶ 2 = VĂRDARE ¶ 3 ~-MICĂ – SCORȚAR [ciocăni].
9. [CADE] CIOCNITOARE 👉 CIOCĂNITOARE.
10. [DOOM 3] ciocănitoare s. f., g.-d. art. ciocănitorii; pl. ciocănitori
11. [DOOM 2] ciocănitoare s. f., g.-d. art. ciocănitorii; pl. ciocănitori
12. [DE] CIOCĂNITOÁRE (< ciocăni) s. f. Nume dat la c. 200 de specii de păsări specializate în locomoția prin cățărare, de talie mijlocie (16-48 cm), rele zburătoare, cu pene rigide, limba cilindrică, lungă și protractilă, cioc conic, ascuțit, gheare ascuțite și dezvoltate. În România trăiesc 10 specii, de ex.: c. pestriță mare (Dendrocopus major), cu penaj alb, negru, roșu; c. verde (Picus viridis), cu penaj verde-gălbui cu roșu; c. neagră (Dryocopus martius), cea mai mare c. din România.
13. [Argou] ciocănitoare, ciocănitori s. f. 1. femeie de moravuri ușoare. 2. nimfomană. 3. persoană care vorbește mult.
14. [DAR] ciocănitoare, ciocănitori, s.f. (pop., înv.) mitralieră.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL