1. [DEX '09] CIOCÂRTI, ciocârtesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A ciopârți (1). 2. A ciopli (1). – Cf. ciopârți.
2. [MDA2] ciocârti v [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ciocăr~ / Pzi: ~tesc / E: ciopârti (+ cioc)] (Îrg) A ciopârți.
3. [Șăineanu, ed. VI] ciocârtì v. Mold. a tăia în bucăți: odoare ciocârtite sub mii de lovituri AL. [Derivat poate din ciocârtă (v. ciopârtă), formă amplificată din cioc trunchiu (v. ciocălâu), cu sensul primitiv de parte trunchiată sau bucată tăiată].
4. [MDA2] ciocărti v vz ciocârti
5. [CADE] * CIOCÎRTI (-tesc) vb. tr. Mold. Bucov. Băn. 1 A fărîma în bucăți (cu o unealtă tăioasă), a tăia un trup în bucăți, a ciopîrți: Cu paloșu-l ciocîrtea, Bucată de șapte-oca, Nici dulăii n’o mînca (TOC.) 1f © A ciopli: începe a ~ un gărneț de stejar (CRG.).
6. [CADE] CIOPÎRTI (-tesc), CIOPĂ(R)TI (-tesc), CIOPÎRȚI, CIOPĂȚI (-țesc) vb.tr. = CIOCÎRTI: îi chisăgea și-i ciopârtea ca pe castraveți (ISP.); o calfă de dulgher stîngaciu ciopîrtește bîrca (ODOB.) [ciopartă].
7. [DLRLC] CIOCÎRTI, ciocîrtesc, vb. IV Tranz. (Mold.) A ciopîrți. Începe a ciocîrti un gîrneț de stejar din anul trecut. CREANGĂ, P. 125. ◊ Absol. Ce vrea să zică de-a fi cineva doctor, hirurg!... Pînă ce n-a tăia, n-a ciocîrti, n-a hăcui, nu se ține mulțămit. ALECSANDRI, T. 1200.
8. [DLRM] CIOCÎRTI, ciocîrtesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A ciopîrți. – V. ciopîrți.
9. [Scriban] cĭocîrtésc, V. cĭopățesc.
10. [Scriban] cĭopățésc și cĭopîrțésc (Munt.), cĭopîrtesc (Olt.) și cĭocîrtésc (Mold.) v. tr. (d. cĭopată). Mutilez, cebăluĭesc, cĭumpăvesc, cĭumpățesc, retez cîte o bucată de icĭ și de colo, scurtez: a cĭopăți coada unuĭ cîĭne.
11. [DOOM 3] ciocârti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciocârtesc, 3 sg. ciocârtește, imperf. 1 ciocârteam; conj. prez. 1 sg. să ciocârtesc, 3 să ciocârtească
12. [DOOM 2] ciocârti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciocârtesc, imperf. 3 sg. ciocârtea; conj. prez. 3 să ciocârtească
13. [IVO-III] ciocârtesc, -team 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL