1. [CADE] CIOCOFLEANDURĂ, CIOCOROFLEANDURĂ, CIOCOROFLEAC sm. iron. Ciocoiu: cred și eu, ciocorofleandură ! (ALECS.); ciocorofleac, care se tîrîe pe urmele tălpilor boierești (ALECS.).
2. [DLRM] CIOCOFLEANDURĂ, $ciocoflendure, s. f. (Ir.) Ciocoi. – Din ciocoi + fleandură.
3. [DAR] ciocorofleandură, ciocorofleandure, s.f. (înv.) ciocoi, ciocorofleac, asupritor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL