1. [DEX '09] CIOCNITURĂ, ciocnituri, s. f. 1. Ciocnire (1). 2. Crăpătură, fisură produsă într-un obiect (în urma lovirii lui cu altul). – Ciocni + suf. -tură.
2. [MDA2] ciocnitură sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: ciocnit + -itură] 1-4 Ciocnire (1-4). 5 Crăpătură produsă într-un obiect (în urma lovirii lui cu altul).
3. [CADE] CIOCNITURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a ciocni; lovitură, izbitură: pe la miezul nopții, aude împăratul o ~ în fereastră (RET.) ¶ 2 Sgomot produs de un obiect ce se ciocnește de altul: șipul care, atingînd scîndura, produse o ~ de speriat (CAR.).
4. [DLRLC] CIOCNITURĂ, ciocnituri s. f. Ciocnire (1). Se auzeau ciocnituri de pahare.
5. [DLRM] CIOCNITURĂ, ciocnituri, s. f. 1. Ciocnire (1). 2. Crăpătură, fisură produsă într-un obiect. – Din ciocni + suf. -(i)tură.
6. [DOOM 3] ciocnitură s. f., g.-d. art. ciocniturii; pl. ciocnituri
7. [DOOM 2] ciocnitură s. f., g.-d. art. ciocniturii; pl. ciocnituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL