1. [MDA2] ciocmănire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: ciocmăni] (Pop) Ciomăgeală.
2. [DEX '09] CIOCMĂNI, ciocmănesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate la cap; a cicăli; a pisălogi. ♦ Refl. recipr. A se certa. – Cf. ciocni.
3. [MDA2] ciocmăni [At: ISPIRESCU, L. 333 / V: ciogm~ / Pzi: ~nesc / E: cf mg csokmöny] (Pop) 1 vt A cicăli pe cineva. 2-3 vtr A (se) certa. 4 vi A vorbi tare și urât.
4. [MDA2] ciogmăni v vz ciocmăni
5. [CADE] * CIOCMĂNI (-nesc) l. vb. tr. A bate capul, a nu da pace stăruind într’una pentru ceva: după ce-l mai ciocmăni muierea o toană, puse în gînd să-i facă voia (ISP.) II. vb. refl. A se certa [comp. ung. csokmány].
6. [DLRM] CIOCMĂNI, ciocmănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A bate la cap; a cicăli, a pisălogi. ♦ Refl. A se certa.
7. [Șăineanu, ed. VI] ciocmănì v. 1. a certa într’una, a bate capul: după ce-l mai ciocmăni muierea o toană ISP.; 2. fam. a discuta cu sgomot și cu vorbe atingătoare. [Dintrún primitiv ciocman, augmentativ din cioc: imagine luată dela păsările ciocănitoare].
8. [Scriban] cĭocmănésc v. tr. (din cĭocnesc și jăcmănesc). Munt. Fam. Cĭocănesc, cert, mustru. – Și cĭogmănesc și (după cĭomag) și cĭocmăgesc.
9. [Scriban] cĭogmănésc, V. cĭocmănesc.
10. [DOOM 3] ciocmăni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciocmănesc, 3 sg. ciocmănește, imperf. 1 ciocmăneam; conj. prez. 1 sg. să ciocmănesc, 3 să ciocmănească
11. [DOOM 2] ciocmăni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciocmănesc, imperf. 3 sg. ciocmănea; conj. prez. 3 să ciocmănească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL