1. [MDA2] ciocmăgi vt [At: ISPIRESCU, L. 333 / Pzi: ~gesc / E: ctm ciocmăni + ciomăgi] (Pop) A bate.
2. [Șăineanu, ed. VI] ciocmăgì v. a certa maltratând: când îi ciocmăgea, când îi cicălea ISP. [Compromis din cioc și ciomăgi (v. ciocmăni].
3. [Scriban] cĭocmănésc v. tr. (din cĭocnesc și jăcmănesc). Munt. Fam. Cĭocănesc, cert, mustru. – Și cĭogmănesc și (după cĭomag) și cĭocmăgesc.
4. [DAR] ciocmăgi, ciocmăgesc, vb. IV (reg.) a certa maltratând (pe cineva).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL