1. [DEX '09] CIOBĂNESC, -EASCĂ, ciobănești, adj. Care aparține ciobanului, privitor la cioban, specific ciobanului. ◊ Câine ciobănesc = nume dat unor rase de câini mari și puternici, folosiți de obicei pentru paza turmelor și a stânii. – Cioban + suf. -esc.
2. [MDA2] ciobănesc, ~ească a [At: BELDIMAN, TR. 385 / Pl: ~ești / E: cioban + -esc] 1 De cioban2 (1). 2 Pastoral. 3 Al ciobanului2 (1).
3. [CADE] CIOBĂNESC I. adj. De cioban: cîine ~; fluier ~; glugă ciobănească; trîntă ciobănească. II. CIOBĂNEASCĂ sf. Numele unui danț țărănesc.
4. [DEX '98] CIOBĂNESC, -EASCĂ, ciobănești, adj. Care aparține ciobanului, privitor la cioban, specific ciobanului. ◊ Câine ciobănesc = rasă de câine mare și puternic, folosită de obicei pentru paza turmelor și a stânii. – Cioban + suf. -esc.
5. [DLRLC] CIOBĂNESC, -EASCĂ, ciobănești, adj. De cioban; care aparține ciobanului. Cîine ciobănesc. Măciucă ciobănească.
6. [DLRM] CIOBĂNESC, -EASCĂ, ciobănești, adj. Care aparține ciobanului, privitor la cioban. – Din cioban + suf. -esc.
7. [Șăineanu, ed. VI] ciobănesc a. de cioban: să-mi dai glugă ciobănească POP. ║ ciobănește, adv. ca ciobanii, după obiceiul ciobanilor: băiatul se pune ciobănește într’un genunchiu CR.
8. [Scriban] 1) cĭobănésc, -eáscă adj. De cĭoban.
9. [Scriban] 2) cĭobănésc v. intr. Îs cĭoban, trăĭesc ca cĭoban.
10. [DEX '09] CIOBĂNI, ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. ♦ Refl. A se face cioban. – Din cioban.
11. [MDA2] ciobăni [At: ALECSANDRI, T. 613 / Pzi: ~nesc / E: cioban2] 1 vi A fi cioban (1). 2 vt A face pe cineva cioban2 (1).
12. [CADE] CIOBĂNI (-nesc) I. vb. tr. 🐑 A face cioban. II. vb. intr. A fi cioban, a trăi ca cioban: să giuri c’am ciobănit de cînd îs pe lume (ALECS.). III. vb. refl. A se face cioban.
13. [DLRLC] CIOBĂNI, ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. O dată am ciobănit o vară, cu gînd ca toamna, cu cîștigul, să-mi cumpăr dinți. CAMILAR, TEM. 40. Am învățat a cînta din fluier... să giuri c-am ciobănit de cînd îs pe lume. ALECSANDRI, T. 613. ◊ Refl. A se face cioban. Miul mi se ciobănea, Cu oițele-mi pornea Și-n pășune le mîna. TEODORESCU, P. P. 502.
14. [DLRM] CIOBĂNI, ciobesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban a sluji ca cioban. ♦ Refl. A se face cioban. – Din cioban.
15. [Șăineanu, ed. VI] ciobănì v. a fi, a se face cioban: foaie verde și o lalea, Miul mi se ciobănia POP.
16. [DOOM 3] ciobănesc adj. m., f. ciobănească; pl. m. și f. ciobănești
17. [DOOM 2] ciobănesc adj. m., f. ciobănească; pl. m. și f. ciobănești
18. [DOOM 3] ciobăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobănesc, 3 sg. ciobănește, imperf. 1 ciobăneam; conj. prez. 1 sg. să ciobănesc, 3 să ciobănească
19. [DOOM 2] ciobăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobănesc, imperf. 3 sg. ciobănea; conj. prez. 3 să ciobănească
20. [Argou] ciobăni, ciobănesc v. t. a viola.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL