1. [DEX '09] CIOBIRE, ciobiri, s. f. Acțiunea de a ciobi și rezultatul ei. – V. ciobi.
2. [MDA2] ciobire sf [At: DEX / Pl: ~iri / E: ciobi] 1-3 Știrbire, spargere sau crăpare a unui obiect casant Cf ciobi (1-3).
3. [DEX '09] CIOBI, ciobesc, vb. IV. Tranz. A știrbi, a sparge în parte sau a crăpa un obiect casant. – Din ciob.
4. [MDA2] cioba v vz ciobi
5. [MDA2] ciobi vt [At: MAT. FOLK. 102 / V: ~ba / Pzi: ~besc / E: ciob] 1-3 A știrbi, a sparge sau a crăpa un obiect casant.
6. [DLRLC] CIOBI, ciobesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la un obiect, mai ales cu privire la un vas de sticlă, de porțelan, de lut etc.) A preface în cioburi, a sparge; a știrbi. Le arunca [păpușile] una într-alta... fără să se sinchisească dacă îi se întîmpla să le ciobească sau să le sfărîme. M. I. CARAGIALE, C. 60.
7. [DLRM] CIOBI, ciobesc, vb. IV. Tranz. A știrbi sau a sparge un obiect de sticlă, de porțelan etc. – Dîn ciob.
8. [DOOM 3] ciobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobesc, 3 sg. ciobește, imperf. 1 ciobeam; conj. prez. 1 sg. să ciobesc, 3 să ciobească
9. [DOOM 2] ciobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobesc, imperf. 3 sg. ciobea; conj. prez. 3 să ciobească
10. [Argou] ciobi, ciobesc v. t. a consuma băuturi alcoolice.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL