1. [DEX '09] CIOBĂNEL, ciobănei, s. m. Ciobănaș. – Cioban + suf. -el.
2. [MDA2] ciobănel sm [At: ALECSANDRI, P. P. 3 / Pl: ~ei / E: cioban2 + -el] 1-2 (Șhp) Cioban2 (1) (drag).
3. [CADE] CIOBĂNEL sm. dim. CIOBAN.
4. [DLRLC] CIOBĂNEL, ciobănei, s. m. Ciobănaș. Pe deal... ne înlîlnim cu un ciobănel cu fața runănă, cu ochi vioi. SADOVEANU, O. VII 218. Ionel ciobănelu, care se lăsa cu caprele în vale, nu văzuse nimic din cele întîmplate în satul lui. BUJOR, S. 130. Mai în jos de stînă, Lîngă o fîntînă, Cîțiva ciobănei Vorbeau între ei. BOLINTINEANU, O. 79. Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai, Iată, vin în cale, Se cobor la vale Trei turme de miei Cu trei ciobănei. ALECSANDRI, P. P. 1.
5. [DLRM] CIOBĂNEL, ciobănei, s. m. Ciobănaș. – Din cioban + suf. -el.
6. [DOOM 3] ciobănel s. m., pl. ciobănei, art. ciobăneii
7. [DOOM 2] ciobănel s. m., pl. ciobănei, art. ciobăneii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL