1. [MDA2] cinătuire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: cinătui] (Reg) 1 Curățare de pene a păsărilor tăiate Si: cinătuială, cinătuit1. 2 Curățare a peștilor de solzi Si: cinătuială, cinătuit1. 3 Curățare a interiorului unui animal pentru a fi gătit Si: cinătuială, cinătuit1. 4 Tăiere în bucăți a animalului de gătit Si: cinătuială, cinătuit1. 5-6 Pârlire și tranșare a porcului după tăiere Si: cinătuială, cinătuit1. 7 (Pex) Curățare a copacilor de crengi Si: cinătuială, cinătuit1. 8 (Pex) Omorâre.
2. [DEX '09] CINĂTUI, cinătuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; adesea fig.) A curăța păsări, pești etc. (de fulgi, de solzi etc.) și a-i tăia în bucăți, pentru a pregăti mâncarea. – Cf. magh. csinált „pregătit”.
3. [MDA2] cenatui vt vz cinătui
4. [MDA2] cenătui vt vz cinătui
5. [MDA2] cenătuire sf vz cinătuire
6. [MDA2] cinatui v vz cinătui
7. [MDA2] cinătui vt [At: CREANGĂ. P. 177 / V: cenat~, cenăt~, ~ălt~, ~nat~ / Pzi: ~esc / E: mag csinált + -ui] (Reg) 1 A curăța de pene păsările tăiate. 2 A curăța peștii de solzi. 3 A curăța interiorul unui animal pentru a-l găti. 4 A tăia în bucăți animalul de gătit. 5-6 A pârli și a tranșa porcul după tăiere. 7 (Pex) A curăța copacii de crengi uscate. 8 (Pex) A omorî.
8. [CADE] CINĂTUI (-tuesc) vb. tr. Mold. Bucov. 1 🍽 A jumuli pasările și a le scoate măruntaele; a curăța solzii de pe pește și a-i goli pentru gătit: au poroncit împăratul... să cinătuească foarte bine și curat mreana aceea (SB.) ¶ 2 Ⓕ iron. A trage o bătaie: acuși te cinătuesc frumos cu dichiciul (CRG.).
9. [DLRLC] CINĂTUI, cinătuiesc, vb. IV. Tranz. (Regional, cu privire la păsări, pești etc.) A curăța (de fulgi, de solzi etc.) și a tăia în bucăți, pentru a pregăti mîncarea. Astă mreană albă, codalbă... s-o cinătuiască, s-o fiarbă. SBIERA, P. 118.
10. [DLRM] CINĂTUI, cinătuiesc, vb. IV (Tranz.) (Reg.) A curăța păsări, pești etc. (de fulgi, de solzi etc,) și a tăia în bucăți, pentru a pregăti mîncarea. – Mag. csinált « pregătit » .
11. [Scriban] cenătuĭésc, V. cinătuĭesc.
12. [Scriban] cinătuĭésc și cenătuĭésc v. tr. (ung. csinosítni, csinogatni, csinosgatni, a curăța, a împodobi. V. cin 1). Mold. nord. Curăț (pregătesc) un purcel, o pasăre, un pește, ca să-l pun la foc. Fig. Bat, cĭomăgesc. – În Maram. cinăltuĭesc (după ung. csinált, făcut).
13. [DOOM 3] cinătui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cinătuiesc, 3 sg. cinătuiește, imperf. 1 cinătuiam; conj. prez. 1 sg. să cinătuiesc, 3 să cinătuiască
14. [DOOM 2] cinătui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cinătuiesc, imperf. 3 sg. cinătuia; conj. prez. 3 să cinătuiască
15. [DER] cinătui (-uesc, -it), vb. – 1. A curăța, a pregăti mîncarea. – 2. A tăia, a face bucăți. – 3. A omorî. Mag. csinalt „preparat” (DAR), probabil contaminat cu sl. činiti „a aranja.”
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL