1. [Scriban] cintáur m. (lat. centaurium, d. vgr. kentaúrion. V. centauree). O buruĭană din familia gențianeĭ (erythraea centaurium și erythraea pulchella). – Vulg. și țintaur, țintaură și țintaulă (după latina farmaciștilor Germanĭ).
2. [Scriban] țintáur, -ră, -lă, V. cintaur.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL