1. [DEX '09] CINSTIRE, cinstiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) cinsti și rezultatul ei; considerație, respect. 2. (Înv.) Demnitate înaltă ocupată de cineva. – V. cinsti.
2. [MDA2] cinstire sf [At: GCR II, 202/21 / Pl: ~ri / E: cinsti] 1 Respect. 2 Onoare. 3 (Înv) Venerare. 4 (Înv) Arătare a respectului prin închinare, salutare. 5 (Îvp) Slăvire a unei zile de sărbătoare religioasă. 6 (Înv) Lăudare. 7 (Înv) Conformare cu prevederile unei legi. 8 (Înv) Distingere. 9 (Înv) Apreciere. 10 (Pfm) Oferire a unui cadou. 11 (Pfm) Oferire de bacșiș. 12 (Înv) Răsplătire pentru purtare bună. 13 (Pfm) Tratare cu mâncare și (mai ales) cu băutură gratis, într-un local. 14 (Fam) Ridicare a unui pahar cu băutură alcoolică în sănătatea sau în onoarea cuiva ori a ceva. 15 (Fam) Consumare a unei băuturi alcoolice. 16 (Reg) Îmbătare. 17 (Înv) Demnitate înaltă ocupată de cineva Si: distincție, rang. 18 (Înv) Petrecere.
3. [DEX '98] CINSTIRE s. f. 1. Acțiunea de a (se) cinsti și rezultatul ei; considerație, respect. 2. (Înv.) Demnitate înaltă ocupată de cineva. – V. cinsti.
4. [DLRLC] CINSTIRE s. f. 1. Acțiunea de a cinsti și rezultatul ei; respect, considerație. Această cinstire a culturii și a reprezentanților ei nu este întîmplătoare, ci decurge din întreaga politică a regimului nostru democratic. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 190. Întoarce-ți fruntea Ca un steag Ridicat pentru cinstirea Omului. BARANGA, V. A. 20. Trai plăcut, cinstire mare ALECSANDRI, T. I 144. 2. (Învechit) Demnitate, rang superior într-o slujbă. Încă-i va trimite cinstiri mari, care vor crește și înălța slava lui. BĂLCESCU, O. II 191.
5. [DLRM] CINSTIRE s. f. 1. Acțiunea de a cinsti și rezultatul ei; considerație, respect. 2. (Înv.) Demnitate, rang superior într-o slujbă.
6. [Șăineanu, ed. VI] cinstire f. 1. fapta de a cinsti, venerațiune: a patriei cinstire; 2. ospătare onorifică: aduceți teasuri pline de vin pentru cinstire At.
7. [Scriban] cinstíre f. Acțiunea de a cinsti. Închinare, toast, ciocnire de pahare, chef.
8. [DEX '09] CINSTI, cinstesc, vb. IV. Tranz. 1. A respecta, a onora, a prețui pe cineva sau ceva; a da cuiva cinstea cuvenită. 2. (Pop.) A face cuiva un dar, un cadou; a da cuiva un bacșiș. 3. (Fam.) A ospăta, a trata (cu băutură); a plăti consumația cuiva. ♦ A închina, a bea în onoarea cuiva sau a ceva. ♦ Refl. A bea o băutură alcoolică. Ne-am cinstit cu o țuică. – Din sl. čĭstiti.
9. [MDA2] cesti v vz cinsti
10. [MDA2] cinsteală sf [At: RĂDULESCU-NIGER, ap. TDRG / Pl: ~teli, (înv) ~tele / E: cinsti + -eală] (Înv) 1-18 Cinstire (1-18).
11. [MDA2] cinsti [At: COD. VOR. 137/5 / V: (reg) cen~, cis~ / Pzi: ~tesc / E: vsl чистити] 1 vt A respecta. 2 vt A onora. 3 vt (înv; c.i. o divinitate) A venera. 4 vt (Înv) A arăta cuiva respectul prin salut, prin îndemnul de a se așeza Vz a saluta, a se închina. 5 vt (Înv) A slăvi o zi de sărbătoare religioasă. 6 vt (Înv) A lăuda. 7 vt (Înv) A se conforma prevederilor unei legi. 8 vt (Înv) A distinge. 9 vt (Înv) A aprecia. 10 vt (Pfm) A face cuiva un dar. 11 vt (Pfm) A da cuiva un bacșiș. 12 vt (Înv) A răsplăti (pe cineva) pentru purtare bună. 13 vt (Pfm) A trata pe cineva într-un local cu mâncare și, mai ales, cu băutură gratis. 14 vt (Pfm) A plăti consumația cuiva. 15 vt (Fam) A ridica un pahar cu băutură alcoolică în sănătatea sau în onoarea cuiva sau a ceva. 16 vr (Fam) A bea o băutură alcoolică. 17 vr (Reg) A se îmbăta.
12. [MDA2] cisti1 v vz cinsti
13. [CADE] CINSTI (-tesc) vb. tr. 1 A arăta cinste, a da cinstea cuvenită: cinstește pe părinții tăi; Cine legea nu-și cinstește Fără lege se numește (PANN) ¶ 2 F A face cinste, a ospăta cu băutură, etc.: după ce isprăveam, mă cinstea cu o dulceață (I.-GH.); negustorul scoate din geanta lut un șip cu rachiu și cinstește pe tînărul (GN.) ¶ 3 F A bea: să cinstim cîte un pahar de vin în sănătatea gospodarilor noștri (CRG.) ¶ 4 Ⓟ A dărui, a face un dar (în spec. mirilor) [vsl. čĭstiti + čestĭ].
14. [CADE] CISTI... = CINSTI...
15. [DLRLC] CINSTI, cinstesc, vb. IV. Tranz. 1. A arăta, respect (față de cineva sau ceva), a respecta, a onora. Ți-am arătat dragoste și te-am cinstit mai mult decît pe ceilalți. ISPIRESCU, L. 23. Sînt fiul tău care te-am cinstit totdeauna. CARAGIALE, O. III 77. Întîmplarea ce știu și voi s-o povestesc Mi-a spus-o un bătrîn pe care îl cinstesc. ALEXANDRESCU, P. 130. ♦ (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A distinge. Împăratul numi mai-mare peste oștile sale în Ungaria pe comitele Mansfeld... și-l cinsti cu titlul de principe. BĂLCESCU, O. II 69. 2. (Popular, de obicei urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A face (cuiva) un dar, un cadou. Nănașul a cinstit pe finul său cu o pușcă și cu un paloș. RETEGANUL, P. V 69. ♦ (Ilustrînd moravuri vechi) A da (cuiva) un bacșiș. Dacă mi-l dai, te cinstesc. CAMILAR, N. I 96. 3. (Familiar și popular) A ospăta, a trata (mai ales cu băutură), a plăti consumația cuiva. Pas’, Ghigoriță, de-ți primește prietinul și-l cinstește cu niște mere murate. SADOVEANU, N. F. 38. La întoarcere, cinstea pe prieten cu un gît de rachiu. DUNĂREANU, N. 17. Se pomenește că-l cheamă cineva să-l cinstească. ISPIRESCU, L. 207. Ai să lași cu nouă lei. moș Nichifor, și te-a mai cinsti și fecioru-meu la Piatră. CREANGĂ, P. 113. ◊ Refl. reciproc. Mai cu seamă calfele nu mai munceau o vreme și se cinsteau ziua și noaptea în mahala. PAS, Z. I 159. Toți beau, Se cinsteau Și se ospătau. TEODORESCU, P. P. 23. ♦ (Complementul indică băutura) A închina, a bea în cinstea cuiva (sau a unui eveniment). Într-un medean... stăteau oameni în petrecere. Unii cinsteau mied. SADOVEANU, D. P. 151. Să cinstim cîte un pahar de vin în sănătatea gospodarilor. CREANGĂ, A. 60. ◊ Absol. Alăutele cîntau pretutindeni, cazacii frămîntau pămîntul, și într-un zvon amețitor se purtau prin rumeneala focurilor, chiuind și cinstind din oale mari de lut. SADOVEANU, O. I 168. Bătrînii cinstesc pe prispă. VLAHUȚĂ, O. AL. I 160. Ia poftim, puiculiță, de cinstește dumneata întîi! să vedem, poate c-ai pus ceva într-însul. CREANGĂ, A. 97.
16. [DLRM] CINSTI, cinstesc, vb. IV. Tranz. 1. A respecta, a onora, a prețui pe cineva. 2. (Pop.) A face cuiva un dar, un cadou; a da cuiva un bacșiș. 3. (Fam.) A ospăta, a trata (cu băutură); a plăti consumația cuiva. ♦ Refl. Toti beau Se cinsteau și se ospătau (TEODORESCU). ♦ A închina, a bea în onoarea cuiva sau a ceva. Să cinstim cîte un pahar de vin (CREANGĂ). – Slav (v. sl. čistiti).
17. [Șăineanu, ed. VI] cinstì v. 1. a onora: slava strămoșească pe strămoși cinstește GR. AL.; 2. a trata, a ospăta cu băutură: scoateți vin de ne cinstiți, că’s feciorii osteniți AL.
18. [Scriban] cinstésc v. tr. (vsl. čĭstíti). Onorez. Fam. Fac cinste, ofer băutură saŭ și mîncare gratis. V. intr. Beaŭ vin orĭ rachiŭ. V. refl. Beaŭ cu alțiĭ saŭ chear mă îmbăt bînd cu eĭ.
19. [DOOM 3] cinstire s. f., g.-d. art. cinstirii; pl. cinstiri
20. [DOOM 2] cinstire s. f., g.-d. art. cinstirii; pl. cinstiri
21. [DOOM 3] cinsti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cinstesc, 3 sg. cinstește, imperf. 1 cinsteam; conj. prez. 1 sg. să cinstesc, 3 să cinstească
22. [DOOM 2] cinsti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cinstesc, imperf. 3 sg. cinstea; conj. prez. 3 să cinstească
23. [IVO-III] cinstesc, -team 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL