1. [MDA2] cinofil, ~ă [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr cynophile] 1 sm Amator de câini. 2-3 smf, a (Persoană) care iubește câinii.
2. [DN] CINOFIL, -Ă adj., s.m. și f. Amator de cîini; (cel) care iubește cîinii. [< fr. cynophile].
3. [MDN '00] CINOFIL, -Ă adj., s. m. f. (cel) care iubește câinii. (< fr. cynophile)
4. [DETS] CINO- (CHINO-2) „cîine, canin”. ◊ gr. kyon, kynos „cîine” > fr. cyno-, engl. id., it. cino- > rom. cino- și chino-. □ ~cefal (v. -cefal), s. m., specie de maimuță africană, cu capul și botul de formă alungită și cu coada lungă; ~drom (chinodrom) (v. -drom), s. n., pistă special amenajată pentru cursele de cîini; ~fil (v. -fil1), adj., s. m. și f., (persoană) care iubește cîinii; ~filie (v. -filie1), s. f., atașament exagerat pentru cîini; ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care suferă de cinofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de cîini; ~id (v. -id), adj., cu aspect de cîine; ~logie (v. -logie1), s. f., chinologie*, canicultură*; ~pedie (v. -pedie), s. f., creștere a cîinilor de vînătoare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL