1. [DEX '09] CIMILITURĂ, cimilituri, s. f. (Pop.) Ghicitoare. – Cimili + suf. -tură.
2. [MDA2] cimilitură sf [At: DOSOFTEI, PS. 256 / V: cinghil~, cinil~, ciumel~, cium~, sânil~ / Pl: ~ri / E: cimili + -itură] (Pfm) 1 Ghicitoare. 2 Joc de cuvinte. 3 Enigmă. 4 Interpretare.
3. [CADE] CIMILITURĂ, ‡ CIUMILITURĂ, Băn. CIUMELITURĂ (pl. -turi) sf. 1 Ghicitoare: avea un zîmbet ca o cimilitură (GN.); filosofii îI batjocurea aruncîndu-i întrebări și ciumilituri (DOS.) ¶ 2 Băn. Proverb, zicătoare: cu înțelepciune grăește ciumelitura italienească, zicînd că: fărina diavolului de grabă merge în tărîțe (ȚICH.) [cimili].
4. [DLRLC] CIMILITURĂ, cimilituri, s. f. Ghicitoare, la să te vedem dacă mi-i gîci tu cimilitura aceasta: Lată peste lată; peste lată – îmbujorată. CREANGĂ, O. A. 186. Dar intr-astă băutură Este ș-o cimilitură, Și cimilitura mea Zice, zău, mîndruț-așa... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 517.
5. [DLRM] CIMILITURĂ, cimilituri, s. f. Ghicitoare. – Din cimili + suf. -(i)tură.
6. [Șăineanu, ed. VI] cimilitură f. ghicitoare. [V. cimel- cimel!].
7. [Scriban] cimilitúră și cinilitúră f., pl. ĭ (d. un verb *a cineli, din cinel 2). Est. Ghicitoare, enigmă. – Și cĭum-.
8. [MDA2] cinghilitură sf vz cimilitură
9. [MDA2] cinilitură sf vz cimilitură
10. [MDA2] ciumelitură sf vz cimilitură
11. [MDA2] ciumilitură sf vz cimilitură
12. [Scriban] cinilitúră, V. cimilitură.
13. [Scriban] cĭumilitúră, V. cimilitură.
14. [DOOM 3] cimilitură (pop.) s. f., g.-d. art. cimiliturii; pl. cimilituri
15. [DOOM 2] cimilitură (pop.) s. f., g.-d. art. cimiliturii; pl. cimilituri
16. [MDO] cimilitură
17. [IVO-III] cimilitură, -ri.
18. [DFS] cimilitură (ghicitoare) (din vb. cimili + suf. -(i)tură), aplicație a alegoriei ca figură de compoziție (P): „Mama naște fata Și fata pe mamă.” (Apa și gheața; → A. Gorovei) Cf. germ.: „Eine Mutter hat mich geboren; bald wird sie von mir neugeboren.” (Wasser – Eiswasser; → K., p. 332) Uneori, c. se poate construi și dintr-o metaforă dublă, folosită descriptiv (ceea ce-o face mai greu de dezlegat): „Două jumătăți de blid Într-o margine de crâng.” (Urechile; → A. Gorovei)
19. [MDTL] CIMILITURĂ (origine necunoscută) Denumirea de cimilitură este derivată, după unii cercetători, din formula introductivă cimel-cimel, folosită în cimilituri, formulă inițială, sinonimă celei obișnuite în ghicitori, (Ghici, ghicitoarea mea!). Cimilitura apare și ca o formă compozițională a alegoriei. Ex. Cimilică Mititică Nici de vodă nu-i e frică. (Scînteia) Cimiliga prin tufiș Țușt din iarbă-n aluniș. (Iepurele) (ARTUR GOROVEI, Cimiliturile românilor)
20. [DLRLV] CIMILITURĂ s. f. (Mold .) Ghicitoare, șaradă. Din rostul mieu voi scoate pilde si ciumilituri. DOSOFTEI, PS. Multe cuvinte și tîlcuri filosofești și cimilituri. E 1779, 10v; cf. DOSOFTEI, VS; NCL I, 19. Variante: ciumilitură (DOSOFTEI. PS; DOSOFTEI, VS). Etimologie: cimili + suf. -tură. Cf. gîcitoare, gîcitură.
21. [DRAM 2021] cimilitură, s.f. v. ciumilitură („ghicitoare”).
22. [DRAM 2015] cimilitură, s.f. – v. ciumilitură („ghicitoare”).
23. [DLRLV] CIUMILITURĂ s.f. v. cimilitură.
24. [DRAM 2021] ciumilitúră, ciumilituri, (cimilitură), s.f. (reg.) Ghicitoare: „Apoi ciumiliturile astea noi le spunem atunci când desfăcăm cucuruzi toamna” (Papahagi, 1925: 327). – Din ciumil + suf. -itură (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL