1. [DEX '09] CINEFILIE, cinefilii, s. f. Pasiune pentru filme de cinema. – Din fr. cinéphilie.
2. [MDA2] cinefilie sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: cinéphilie] Pasiune pentru filme de cinema.
3. [DN] CINEFILIE s.f. Pasiune pentru filme. [Et. incertă].
4. [MDN '00] CINEFILIE s. f. pasiune pentru filme vizionate la cinema. (< fr. cinéphilie)
5. [DCR2] cinefilie s. f. (cinem.) Interes, dragoste pentru cinematograf ◊ „Din cinefilie, recunosc, mi-ar fi făcut o mare bucurie ca discuția aceasta să-i scoată de pe pânză și pe eroii fără soclu ai acestui film.” Cont. 3 II 67 p. 5. ◊ „[...] publicul [este] animat de cinefilie, în cunoștință de cauză.” R.lit. 27 IX 84 p. 2 (din fr. cinéphilie; DMN 1965; Fl. Dimitrescu în RRL 1/68 p. 4; DEX, DN3)
6. [DLRM] CINE, pron. 1. (Interogativ; servește pentru a întreba despre o persoană necunoscută sau neamintită în cursul vorbirii) Cine-mi iese înainte ? Cine-mi luminează pragul ? (CERNA). ♦ Expr. Cine (mai) știe !?=nu știu, nu cunosc problema. Cine știe ce (sau cine, unde etc.) = (cu sens nehotărît) mai știi. . . ♦ Ce fel (de om). Tu nu știi cine-i mămuca (CREANGĂ). 2. (Relativ) Cel ce, acela care. Bine-a zis cine-a zis. . . ♦ Expr. Are (sau n-are) cine sau este (sau nu este) cine = (nu) există om care, (nu) se găsește persoană care. . . 3. (Nehotărît) Fiecare, oricine, oricare. Zică cine ce va vrea (JARNIK-BÎRSEANU). [Gen.-dat. cui] – Lat. *quene (= quem).
7. [DETS] CINE- „mișcare, animare, film; filmic”. ◊ gr. kineo, ein „a mișca” > fr. ciné- și kiné-, engl. kine-, germ. id. > rom. cine-. □ ~densigrafie (v. densi-, v. -grafie), s. f., metodă de investigație a inimii și a vaselor pulmonare; ~fil (v. -fil1), adj., s. m. și f., (persoană) iubitoare de filme; ~filie (v. -filie1), s. f., pasiune pentru filme; ~fluorografie (v. fluoro-, v. -grafie), s. f., radiocinematografie*; ~fob (v. -fob), s. m. și f., persoană care urăște filmele; ~radiografie (v. radio-, v. -grafie), s. f., tehnică radiografică, permițînd efectuarea de imagini în mișcare; ~scop (v. -scop), s. n., tub catodic utilizat pentru redarea imaginilor de televiziune; ~scopie (v. -scopie), s. f., metodă medicală de determinare a refracției oculare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL