1. [MDA2] cimpav, ~ă a vz ciumpav
2. [CADE] CIMPAV.. 👉 CIUMPAV...
3. [Scriban] cimpáv, V. cĭumpav.
4. [MDA2] ciumpav, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 62 / V: cim~, cimpăv / Pl: ~i, ~e / E: nct] 1 (D. animale) Ciunt. 2 (Îvr; îs) Coamă ~ Năpârlit. 3 (D. vite; reg) Șchiop. 4 (D. vite; îf cimpăv) Vătămat la copită. 5 (Îvr; d. oameni; îf cimpav) Care are picioarele amorțite. 6 (Îrg; d. oameni; îf cimpav) Care are unghii moi.
5. [CADE] CIUMPAV, CIMPAV adj. 1 Ciuntit, retezat, trunchiat ¶ 2 Cu picioarele amorțite, înțepenite: Slăvindu-i picioarele cimpave (BD.-DEL.) [comp. CIUMP].
6. [DLRLC] CIUMPAV, -Ă, ciumpavi, -e, adj. (Regional, despre animale, rar despre oameni) Bolnav de picioare; șchiop.
7. [DLRM] CIUMPAV, -Ă, ciumpavi, -e, adj. (Reg.) Bolnav de picioare; șchiop. – Din ciump + suf. -av.
8. [Șăineanu, ed. VI] ciumpav a. 1. ciont (din ruptură sau tăietură): coadă ciumpavă; 2. șchiopătând (de vite). [V. ciump].
9. [Scriban] cĭúmpav (est) și -páv (vest), -ă adj. (d. cĭump și rudă cu bg. čipav, cîrn; ung. csámpás, cu picĭoarele curbe). Scurtat, tăĭat, amputat, mutilat: coloane cĭumpave (ChN. I, 47); ureche, coadă, coamă cĭumpavă. – Și cĭumpág (ChN. I, 127) și cimpáv. V. berc 2.
10. [DAR] ciumpav, ciumpavă, adj. (pop.) 1. cu vârful sau cu o parte a corpului ciuntită, tăiată, scurtată, retezată, amputată, frântă, ruptă; ciot, ciunt, ciung, bont, ciut, berc, ciopârtac. 2. (despre vite) care șchioapătă, care calcă greu, șchiop.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL