1. [MDA2] cimilit2, ~ă a [At: PAMFILE, VĂZD. 29 / V: cinghil~, cinil~, ciumel~, cium~ / Pl: ~iți, ~e / E: cimili] (Reg) 1 Născocit2. 2 Exprimat printr-o ghicitoare, printr-un joc de cuvinte etc. 3 Interpretat2.
2. [MDA2] cimilit1 sn [At: MDA ms / V: cinghil~, cinil~, ciumel~, cium~ / Pl: ~uri / E: cimili] 1-3 Cimilire (1-3).
3. [DEX '09] CIMILI, cimilesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A spune, a face sau a interpreta cimilituri. – Et. nec.
4. [MDA2] cimili [At: VARLAAM, C. 281/1 / V: cinghili, cinili, ciumeli, cium~ / Pzi: ~lesc / E: nct] (Reg) 1 vt A născoci ghicitori, jocuri de cuvinte etc. 2 vt A spune ghicitori, jocuri de cuvinte etc. 3 vt A interpreta ghicitori, jocuri de cuvinte etc.
5. [MDA2] cinghili v vz cimili
6. [MDA2] cinghilit2, ~ă a vz cimilit2
7. [MDA2] cinghilit1 sn vz cimilit1
8. [MDA2] cinili v vz cimili
9. [MDA2] cinilit1 sn vz cimilit1
10. [MDA2] cinilit2, ~ă a vz cimilit2
11. [MDA2] ciumeli2 vtr vz cimili
12. [MDA2] ciumelit2, ~ă a vz cimilit2
13. [MDA2] ciumelit1 sn vz cimilit1
14. [MDA2] ciumili v vz cimili
15. [MDA2] ciumilit1 sn vz cimilit1
16. [MDA2] ciumilit2, ~ă a vz cimilit2
17. [CADE] ❍ CIMILI (-ilesc) vb. intr. Bucov. Trans. A da de ghicit (ghicitori); a deslega (o ghicitoare) [cimel].
18. [CADE] CIUMELI ... CIUMILI ... 👉 CIMILI ...
19. [DLRLC] CIMILI, cimilesc, vb. IV. 1. Intranz. A spune cimilituri. Și el cum ședea, Astfeli cimilea Copiilor săi... MARIAN, S. 321. 2. Tranz. A alcătui o cimilitură, a transpune un cuvînt într-o cimilitură. (Refl. pas., despre cuvintele transpuse) Sufletul se cimilește așa: Am o căsuță, și-n căsuță am o porumbiță; dac-a zbura porumbița, ce mi-i bună lădița ȘEZ. III 239. – Variantă: ciumeli (GOROVEI, C. 289) vb. IV.
20. [DLRLC] CIUMELI vb. IV v. cimili.
21. [DLRM] CIMILI, cimilesc, vb. IV. 1. Intranz. A spune cimilituri. 2. Tranz. A alcătui o cimilitură.
22. [DOOM 3] cimili (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cimilesc, 3 sg. cimilește, imperf. 1 cimileam; conj. prez. 1 sg. să cimilesc, 3 să cimilească
23. [DOOM 2] cimili (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cimilesc, imperf. 3 sg. cimilea; conj. prez. 3 să cimilească
24. [DER] cimili (cimilesc, cimilit), vb. – A propune sau a interpreta. – Var. ciumili. Creație expresivă (Graur, BL, IV, 91, 97). Intenția expresivă este ideea de „a căuta pe dibuite”, ca în ciuguli (var. ciumeli, cimili) „a ciupi de ici colo apucînd hrana cu ciocul”, care este același cuvînt. Celelalte ipoteze nu conving: din sl. ciniti „a aranja” (Cihac, II, 52); din sl. činilica „vrăjitoare” (Bogrea, Dacor, I, 279); din sb. čemu „de ce” (Candrea). DAR propune mr. ciumuli „a mesteca”, megl. ciumili „a face glume”, care par de asemenea cuvinte expresive. Der. cimel (var. cinel, ciumel, cimilea(gă), cimiligă, etc.), interj. (formulă inițială a ghicitorilor), der. expresiv și, prin urmare, neregulat (după DAR ar fi imper. de la *cimeli, de la a cimili; dar nici imper. nu are această formă, nici nu explică această ipoteză păstrarea lui l; după Leca Morariu, apud DAR, și Scriban, Arhiva, 1912, în loc de *cinea-l „ghicește”, imper. al unui vb. ieșit din uz *cini, din sl. činiti „a aranja”; cf. Conev 102; după Odobescu, în loc de *cine-l, de la cine, pron., ipoteze inadmisibile); cimilitură, s. f. (ghicitoare).
25. [DLRLV] CIMILI vb. (Mold.) A tîlcui; a semnifica. Multe cimileaște această pildă. VARLAAM. Etimologie necunoscută. Vezi și cimilură.
26. [DRAM 2021] cimili, v.t. v. ciumili („a ghici”).
27. [DRAM 2015] cimili, vb. tranz. – v. ciumili („a ghici”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL