1. [MDA2] cimilire sf [At: MDA ms / V: cinghil~, cinil~, ciumel~, cium~ / Pl: ~ri / E: cimili] (Reg) 1 Născocire a ghicitorilor, jocurilor de cuvinte etc. 2 Exprimare (indirectă) prin ghicitori și prin jocuri de cuvinte etc. 3 Interpretare a ghicitorilor, a jocurilor de cuvinte etc.
2. [DEX '09] CIMILI, cimilesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A spune, a face sau a interpreta cimilituri. – Et. nec.
3. [MDA2] cimili [At: VARLAAM, C. 281/1 / V: cinghili, cinili, ciumeli, cium~ / Pzi: ~lesc / E: nct] (Reg) 1 vt A născoci ghicitori, jocuri de cuvinte etc. 2 vt A spune ghicitori, jocuri de cuvinte etc. 3 vt A interpreta ghicitori, jocuri de cuvinte etc.
4. [MDA2] cinghili v vz cimili
5. [MDA2] cinghilire sf vz cimilire
6. [MDA2] cinili v vz cimili
7. [MDA2] cinilire sf vz cimilire
8. [MDA2] ciumeli2 vtr vz cimili
9. [MDA2] ciumelire sf vz cimilire
10. [MDA2] ciumili v vz cimili
11. [MDA2] ciumilire sf vz cimilire
12. [CADE] ❍ CIMILI (-ilesc) vb. intr. Bucov. Trans. A da de ghicit (ghicitori); a deslega (o ghicitoare) [cimel].
13. [CADE] CIUMELI ... CIUMILI ... 👉 CIMILI ...
14. [DLRLC] CIMILI, cimilesc, vb. IV. 1. Intranz. A spune cimilituri. Și el cum ședea, Astfeli cimilea Copiilor săi... MARIAN, S. 321. 2. Tranz. A alcătui o cimilitură, a transpune un cuvînt într-o cimilitură. (Refl. pas., despre cuvintele transpuse) Sufletul se cimilește așa: Am o căsuță, și-n căsuță am o porumbiță; dac-a zbura porumbița, ce mi-i bună lădița ȘEZ. III 239. – Variantă: ciumeli (GOROVEI, C. 289) vb. IV.
15. [DLRLC] CIUMELI vb. IV v. cimili.
16. [DLRM] CIMILI, cimilesc, vb. IV. 1. Intranz. A spune cimilituri. 2. Tranz. A alcătui o cimilitură.
17. [DOOM 3] cimili (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cimilesc, 3 sg. cimilește, imperf. 1 cimileam; conj. prez. 1 sg. să cimilesc, 3 să cimilească
18. [DOOM 2] cimili (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cimilesc, imperf. 3 sg. cimilea; conj. prez. 3 să cimilească
19. [DER] cimili (cimilesc, cimilit), vb. – A propune sau a interpreta. – Var. ciumili. Creație expresivă (Graur, BL, IV, 91, 97). Intenția expresivă este ideea de „a căuta pe dibuite”, ca în ciuguli (var. ciumeli, cimili) „a ciupi de ici colo apucînd hrana cu ciocul”, care este același cuvînt. Celelalte ipoteze nu conving: din sl. ciniti „a aranja” (Cihac, II, 52); din sl. činilica „vrăjitoare” (Bogrea, Dacor, I, 279); din sb. čemu „de ce” (Candrea). DAR propune mr. ciumuli „a mesteca”, megl. ciumili „a face glume”, care par de asemenea cuvinte expresive. Der. cimel (var. cinel, ciumel, cimilea(gă), cimiligă, etc.), interj. (formulă inițială a ghicitorilor), der. expresiv și, prin urmare, neregulat (după DAR ar fi imper. de la *cimeli, de la a cimili; dar nici imper. nu are această formă, nici nu explică această ipoteză păstrarea lui l; după Leca Morariu, apud DAR, și Scriban, Arhiva, 1912, în loc de *cinea-l „ghicește”, imper. al unui vb. ieșit din uz *cini, din sl. činiti „a aranja”; cf. Conev 102; după Odobescu, în loc de *cine-l, de la cine, pron., ipoteze inadmisibile); cimilitură, s. f. (ghicitoare).
20. [DLRLV] CIMILI vb. (Mold.) A tîlcui; a semnifica. Multe cimileaște această pildă. VARLAAM. Etimologie necunoscută. Vezi și cimilură.
21. [DRAM 2021] cimili, v.t. v. ciumili („a ghici”).
22. [DRAM 2015] cimili, vb. tranz. – v. ciumili („a ghici”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL