[Scriban] cilédĭ n., pl. dĭurĭ (vsl. čélĕadĭ, servitorime; bg. čélĕad, familie numeroasă. V. celednic). Suc. (rev. I. Crg. 13, 151). Cu tot ciledĭu, cu toată familia, cu tot neamu, cu toată pojijia. Trans. Ciléd, m., pl. zĭ. Prunc. V. poșidic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL