1. [DEX '09] CIUFUT, -Ă, ciufuți, -te, adj., s. m. și f. (Înv.) 1. (Om) zgârcit, avar. 2. (Om) cu toane, prost dispus. – Din tc. çıfıt.
2. [MDA2] ciufut, ~ă [At: I. GOLESCU, C. 350b / Pl: ~uți, ~e / E: tc çufit] (Înv) 1-2 smf, a (Om) zgârcit, avar. 3-4 smf, a (Om) cu toane. 5 sm (Iuz) Cămătar.
3. [CADE] CIUFUT adj. și sm. Sgîrcit, avar: nu-ți spusei frate? este un ~ bătrîn (CAR.) [tc.].
4. [DLRLC] CIUFUT, -Ă, ciufuți, -te, adj. (Despre oameni, rar) 1. Zgîrcit, avar. (Substantivat) Dacă reușește ș-acum, halal să-i fie!... că ăla e un ciufut. CARAGIALE, N. 224. 2. Cu toane, prost dispus, capricios. Trezit din somn, sînt mahmur, ursuz, ciufut. M. I. CARAGIALE, C. 7.
5. [DLRM] CIUFUT, -Ă, ciufuți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Zgîrcit, avar. 2. Cu toane, prost dispuș. – Tc. çıfıt.
6. [Șăineanu, ed. VI] ciufut a. și m. sgârcit: un ciufut bătrân CAR. [Turc. ČUFUT].
7. [Scriban] cĭufút, V. cifut.
8. [MDA2] cifut smf, a vz ciufut
9. [Scriban] cifút și cĭufút, -ă adj. (turc. čufut, cifud, epitet plin de dispreț adresat Jidanuluĭ: cum. ğuhud, d. ar. ĭehud, ĭudă, jidan; ngr. tsifúti, bg. čifut. La Sîrbĭ Civut e un monstru antropofag). Fam. Rar. Avar, feroce Abraș.
10. [DOOM 3] ciufut adj. m., s. m., pl. ciufuți; adj. f., s. f. ciufută, pl. ciufute
11. [DOOM 2] ciufut adj. m., s. m., pl. ciufuți; adj. f., s. f. ciufută, pl. ciufute
12. [IVO-III] ciufut, -ți.
13. [DER] ciufut (ciufută), – adj. 1. Evreu. – 2. Cămătar. – 3. Zgîrcit, avar, meschin. – Mr. ciafut. Tc. çufut „evreu” din arab. gehud (Cihac, II, 565; Șeineanu, II, 138; Meyer 446; Lokotsch 424; Ronzevalle 76; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 364); cf. ngr. τσιφούτης, alb. tšifut, bg. čifuts, sb. čivut, it. ceffaute și cifutti (Battisti, II, 841 și 934). S-a folosit de asemenea în trecut în sp. cf. cifuti „evreu” la Cervantes, Comedias y entremeses, ed. Schevill și Bonilla, V, 95. Se folosește numai în Munt., dar mai mult decît afirmă DAR. – Der. ciufuțenie, s. f. (rar, zgîrcenie, avariție); ciufuți, vb. (a fi zgîrcit).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL