1. [MDA2] cifert sn vz sfert
2. [CADE] ‡ CIFERT = SFERT.
3. [Scriban] cĭfert, V. sfert.
4. [DEX '09] SFERT, sferturi, s. n. 1. Fiecare dintre cele patru părți egale în care se poate împărți un întreg; a patra parte dintr-un întreg; fârtai. ◊ Loc. adv. Pe sfert (sau pe trei sferturi) = (cam) cât a patra parte (sau cât trei părți) din întreg. ◊ Expr. Trei sferturi = poziție a capului intermediară între poziția din față și cea din profil. 2. (Înv.) Dare în bani reprezentând a patra parte din bir, care era plătită de patru ori pe an. [ Var.: (reg.) șfert s. n.] – Din sl. četvrŭtŭ.
5. [DEX '09] ȘFERT s. n. v. sfert.
6. [MDA2] civert sn vz sfert
7. [MDA2] sfert sn [At: NECULCE, L. 155 / V: (îrg) șf~, cif~, (înv) ciuve~, cive~, știf~, șve~ / Pl: ~uri / E: vsl чєтврътъ] 1 (De obicei udp „de”, „din” care specifică întregul) A patra parte dintr-un întreg, dintr-o unitate (de măsură), dintr-o cantitate Si: pătrime, (îvp) pătrar, fârtai, (frî) cuart, (reg) sfârtai (1), sfârtar (1) , pătriță. 2 (Mpl) Fiecare din cele patru părți egale în care se poate împărți un întreg Si: pătrime, (îvp) pătrar, fârtai, (frî) cuart, (reg) sfârtai (2), sfârtar (2), pătriță. 3 (Îvr; îs) ~ de cerc Sextant. 4 (Spt; îs) ~uri de finală Fază de joc, în cadrul unei competiții sportive, organizată pe echipe, care are loc înaintea semifinalelor. 5 (Ast; înv; îs) ~ de lună (sau ~ul lunii) Pătrar (de lună). 6 (Muz; înv; îs) (Tactul) trei ~uri Măsura de trei pătrimi. 7 (D. haine sau d. mâneci; îla) Trei ~uri Care are o lungime intermediară între lungimea cea mai scurtă și cea mai lungă. 8-9 (Îlav) Pe (un) ~ (Cam) cât a patra parte dintr-un întreg, dintr-o unitate (de măsură), dintr-o cantitate. 10-11 (Pex; îal) În cantitate (foarte) mică. 12 (Îlav) Din trei ~uri Dintr-o sau într-o poziție (a capului sau a corpului) intermediară între poziția din față și cea din profil. 13-14 (Îlav) Pe trei ~uri (Cam) cât trei părți din cele patru părți egale dintr-un întreg, dintr-o unitate (de măsură), dintr-o cantitate. 15-16 (Pex; îal) În cantitate sau în măsură (foarte) mare. 17 (Pex; îal) Aproape în întregime. 18 (Rar; îlav) Pe ~ de ~ Într-o cantitate extrem de mică. 19 (Îlav) Din ~ în ~ de oră (sau din ~ de oră în ~ de oră) La intervale regulate de 15 minute. 20 (Pex; îal) Foarte des. 21-22 (Spc) Unitate de măsură de greutate (sau de capacitate) egală cu un sfert (1) de kilogram (sau de litru) Si: litră. 23-24 Cantitate măsurată cu sfertul (21-22) Si: litră. 25 Sticlă (de băutură) de un sfert de litru. 26 Conținut al unui sfert (25) Si: litră. 27 (Reg) A patra parte a unei zile de muncă la țară. 28 (Înv) Trimestru financiar. 29 (Pex) Dare în bani care reprezintă a patra parte din bir și care era plătită de patru ori pe an. 30 (Pex) Plata sfertului (29).
8. [MDA2] șfert sn vz sfert
9. [MDA2] știfert sn vz sfert
10. [CADE] ‡ CIVERT = SFERT.
11. [DEX '98] SFERT, sferturi, s. n. 1. Fiecare dintre cele patru părți egale în care se poate împărți un întreg; a patra parte dintr-un întreg; fîrtai. ◊ Loc. adv. Pe sfert (sau pe trei sferturi) = (cam) cât a patra parte (sau cât trei părți) din întreg. ◊ Expr. Trei sferturi = poziție a capului intermediară între poziția din față și cea din profil. 2. (Înv.) Dare în bani reprezentând a patra parte din bir și plătibilă de patru ori pe an. [Var.: (reg.) șfert s. n.] – Din sl. četvrŭtŭ.
12. [DLRLC] SFERT, sferturi, s. n. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau, rar, în genitiv și indicînd întregul în discuție) Fiecare dintre cele patru părți egale în care se poate împărți un întreg (v. pătrar); (sens curent) o parte dintr-un întreg împărțit în patru părți aproximativ egale. La noi mai mult de trei sferturi ale cetățenilor țării sînt țărani. SADOVEANU, E. 29. Constantin Lipan se instală cu precauție numai pe trei sferturi de scaun. C. PETRESCU, C. V. 184. Se mai scurse încă un sfert de oră. SAHIA, N. 81. Să-i dea cîte un sfert de pîine și cîte o cană de apă pe zi. ISPIRESCU, L. 134. ◊ Sfertul lunii = secera lunii, v. seceră. Sfertul lunii se ridicase pe cerul curat ș-o adiere aducea miresme din grădinile înflorite. SADOVEANU, O. IV 365. ◊ (Subînțelegîndu-se «de kilogram» sau «de litru») Mușteriii cer o țuică, cer covrigi, îi ronțăie în dinți, cer sferturi de vin. STANCU, D. 18. Singur șeful mînca două feluri și bea un sfert de vin. PAS, Z. I 268. (Cu sensul sugerat de context) Cei doi mușterii... deșertau sferturile fără să schimbe un singur cuvînt. C. PETRESCU, A. 245. ◊ (Subînțelegîndu-se «de oră») Trenul sosește la unu și un sfert. ▭ Ciocanele bat sferturile, jumătățile și ceasurile. SADOVEANU, F. J. 518. ◊ Loc. adv. Pe sfert (sau pe trei sferturi) = (cam) cît a patra parte (sau cît trei părți) din întreg. Șlepul era cufundat pe sfert în apă. DUMITRIU, N. 135. La comună leafa lui era pe sfert din cît îi oferea statul. REBREANU, I. 82. ◊ Expr. (În legătură cu poziția capului) Trei sferturi = (poziție) între față și profil. Se privi în oglindă din față, din profil, din trei sferturi. C. PETRESCU, C. V. 167. 2. (Învechit) Trimestru financiar; p. ext. dare plătită pe un trimestru. Ba, decît bacșiș, mai bine m-ai agiuta să-mi plătesc sfertu. ALECSANDRI, T. 1589. – Variantă: (Mold.) șfert (HASDEU, R. V. 127, ALECSANDRI, C. 23, KOGĂLNICEANU, S. 52) s. n.
13. [Șăineanu, ed. VI] sfert n. 1. a patra parte dintr’un tot: un sfert de ceas; 2. od. dare plătită la început trimestrial și ajunsă apoi ilimitată (până la 12 sferturi pe an); 3. fășie mare de pământ. [Vechiu-rom. și Mold. cifert, șfert = slav. ČETVERTŬ].
14. [Scriban] sfert (vest) și sfert (est) n., pl. urĭ (vsl. četvrŭtŭ, sfert [d. četverŭ, patru]; rut. čvertĭ, de unde s’a făcut cĭfert [cum se scria în vechime], apoĭ șfert, apoĭ sfert; rus. četvert, četverĭt. V. sfîrtic, cĭocîrtesc, cîozvirtă, fîrtaĭ și ferdelă). Pătrar, a patra parte: un sfert de ceas, de chilogram, de pîne. Un bir care se plătea odinioară pe un sfert de an și ajuns pe urmă ilimitat (pînă la 12 sferturĭ pe an). Fîșie mare de ogor.
15. [Scriban] șfert, V. sfert.
16. [DOOM 3] sfert s. n., pl. sferturi
17. [DOOM 2] sfert s. n., pl. sferturi
18. [MDO] sfert
19. [IVO-III] sfert.
20. [DER] sfert (-turi), s. n. – 1. A patra parte, pătrime. – 2. Dare stabilită în 1739 și plătibilă în 4 sferturi; în realitate a fost mărită la 5 în 1741 și la 6 în 1774. – Var. Mold. șfert. Sl. četvrŭtŭ (CIhac, II, 387), cf. ciosvîrtă. – Der. sfîrteca (var. sferteca, sfîrtica, sfărtica), vb. (a sfîșia, a rupe în bucăți), pentru a cărui comp. cf. sp. descuartizar (după Candrea, din lat. *exfractĭcāre).
21. [DTM] sfert de ton v. microinterval.
22. [Argou] doi ș’un sfert expr. (pub.) U.M. 0215, serviciul de informații al Ministerului de Interne.
23. [Argou] sfert, sferturi s. n. (tox.) doză obișnuită de heroină vândută pe stradă (aproximativ 0,25 grame).
24. [CECC] Quart d’heure de Rabelais (fr. „Sfertul de oră al lui Rabelais”) – Se povestește că marele scriitor francez Rabelais, întorcîndu-se o dată de la Roma, a fost reținut, din lipsă de bani, la un han din Lyon. I s-a acordat un sfert de oră, spre a-și achita consumația și a plăti taxa poștalionului pînă la Paris. Atunci Rabelais a avut o idee năstrușnică: a așezat într-un loc vizibil din camera sa mai multe pachețele pe care scria: „otravă pentru rege”, „otravă pentru regină”, „otravă pentru dauphin” (prințul moștenitor al tronului). Hangiul, alarmat, a înștiințat de îndată autoritățile din Lyon, care l-au transportat pe Rabelais la Paris cu diligența jandarmeriei. Regele Francisc I, aflînd adevărul, s-a amuzat și l-a reținut pe Rabelais la dejun. „Sfertul de oră al lui Rabelais” a rămas de atunci o expresie care semnifică o încurcătură bănească supărătoare, sau în general un moment neplăcut și dificil din viața cuiva, dar care pînă la urmă se încheie cu bine. Balzac o folosește în romanul César Birotteau: „În acel moment, șeful chelnerilor… aduce factura. Apoi sosiră (alții)… fiecare cu nota de plată a patronului său. Sfertul de oră al lui Rabelais, zise Ragon zîmbind” (Balzac, Opere, vol. V, ESPLA, 1959, pag. 453). IST.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL